După cum am promis în postul anterior, astăzi vreau să explic de ce eu nu sunt de acord cu 3 puncte din această nouă lege, şi de ce punctul 4 este cu două "tăişuri".
Pentru început să vedem care sunt cele 3 puncte cu care, eu ca viitor farmacist nu sunt în totalitate de acord. Cele ce vor urma sunt strict părerile personale şi reprezintă viziunea mea în ceea ce priveşte această profesie.
Cele 3 puncte ale legii despre care voi vorbi sunt:
- Înfiinţarea unei farmacii comunitare în mediul urban să se realizeze în funcţie de numărul de locuitori şi la o distanţă de minimum 500 m de o altă farmacie comunitară. Prin excepţie de la criteriul demografic, vor mai putea fi deschise unităţi farmaceutice doar pe o rază de 100 m de spitalele care au compartimente de permanenţă sau UPU, cu condiţia ca farmacia să aibă orar permanent.
- Eliminarea excepţiei înfiinţării farmaciilor în centre comerciale, gări şi aerogări.
- Funcţia de farmacist-şef va putea fi dobândită, doar de farmacistul care face dovada unei experienţe de cel puţin 2 ani în profesie.
Şi să le luăm pe rând!
Punctul nr. 1 - Şi până acum înfiinţarea unei noi farmacii era condiţionată de criteriul demografic şi dacă nu mă înşel şi de o anumită distanţă între farmacii, dar nu sunt sigur. Din start la această lege mă pot lega de faptul că, prin impunerea restricţiei, se interzice indirect dreptul la muncă a farmacistului.
De ce spun asta? Ca farmacist ai dreptul să-ţi deschizi o afacere proprie, adică o farmacie, dar dacă în jurul locului unde tu vrei să deschizi mai există 1 sau 2 farmacii, sau numărul de locuitori este prea mic să satisfacă cerinţele legii, tu nu mai poţi deschide. Deci nu ţi se dă voie să munceşti, să-ţi exerciţi profesia de farmacist, de altfel una liberală.
Tot datorită acestei legi, se interzice dreptul la concurenţă, concurenţă ce există în orice stat democrat. De ce spun acest lucru? Să nu uităm faptul că o farmacie este o societate comercială, deci cu alte cuvinte vinde şi cumpără ceva.
Să presupunem următorul caz. În jurul locului unde X vrea să deschidă o farmacie mai există una. Acea farmacie are un mangement defectuos, preţuri mari, care pe cetăţean îl afectează la buget, nu acordă interes pacienţilor etc. Bine ar fi să nu există aşa ceva! Şi X este mult mai performant atât în ceea ce priveşte mangementul , cât şi în relaţia cu pacientul. E clar că pacienţii vor merge la farmacistul X, dar pentru că farmacistului X îi este interzis să deschidă farmacia nu se va întâmpla acest lucru.
Să nu uităm că ridicarea nivelului de performanţă şi evoluarea unei societăţi, se produce doar prin concureţă, nu prin protejarea anumitor membrii ai societăţii. Legea e simplă: eşti slab, eşti dat la o parte, eşti bun eşti în vârf. Oamenii vor alege, au dreptul să aleagă, şi în general aleg pe cel bun. E doar o chestie de mentalitate!
Şi la urma urmei de ce să fie interzisă înfiinţarea de farmacii una lângă alta?! Atâta timp cât toate au profit şi îşi fac treaba conform normelor deontologice ale profesiei de farmacist, de ce nu e bine, ce e rău în asta, e rău că cineva vrea să muncească?
Punctul nr. 2 - După părerea mea acest nou punct din lege este o reglementare neinspirată. Nu văd care e problema ca farmaciile să funcţioneze în spaţii comerciale, în gări şi aerogări.
Îmi susţin părera cu câtva argumente simple. Dacă cetăţeanul (pacientul) îşi face cumpărăturile de la un anumit centru comercial şi întâmplător are şi o prescripţie medicală sau pur şi simplu doreşte să cumpere anumite OTC-uri (medicamente ce nu necesită prescripţie), de ce să nu o poată face?!
Dacă farmacistul îşi face treaba bine, tratează pacienţii cu multă dăruire, are profit, merge afacerea, pacienţii se duc la acea farmacie, unde e problema?
În ceea ce priveşte interzicerea funcţionării farmaciilor în gări şi aerogări, aici pot spune că au fost total neinspiraţi cei care au gândit-o. După cum ştiţi trenul de la Constanţa la Timişoara, sau dacă voi vreţi de la V la E face 24 h, exact ca la începuturi, adică ca atunci când au pus calea ferată în România. Păi dacă eu sau oricare altul în 24 h de mers cu trenul, datorită curentului (că ştim în ce condiţii se circulă cu trenul la noi) mă apucă durerile de măsele, ochi, cap urechi, ce mă fac? Presupun că naşu' nu are un analgezic la îndemână. Hai că eu ca farmacist se presupune că aş avea la mine ceva medicamente, dar un cetăţean simplu sunt aproape sigur că nu are. Valabil şi prin aeroporturi. Tot în ceea ce priveşte această lege trebuie să ne gândim şi la mamele ce circulă pe distanţe mari, cu copii mici, care nu ştiu să îndure durerea!
Punctul nr. 3 - Păi dacă vrei să fi şef, eu zic că în primul rând trebuie să demonstrezi, să faci ceva, să meriţi acest titlu. Nu merge cu ... "ştii eu am 2 ani de experienţă şi gata sunt mai şef decât tine". Nu aşa ridicăm calitatea serviciului medical şi farmaceutic! Dacă vrei să fi farmacist-şef, trebuie să şi o dovedeşti. Prin ce o dovedeşti? În primul rând prin concurs, prin examen, şi asta după ce ai strâns un anumit număr de credite. Şi ca să fie treaba treabă, după ce ai luat examenul cu minim 7, trebuie să se facă şi un sondaj printre pacienţii ce îţi calcă pragul farmaciei. Dacă sunt mulţumiţi de serviciile primite, dacă sunt mulţumiţi de cum sunt trataţi de către farmacist, dacă sunt mulţumiţi de preţuri etc. Şi asta printrun simplu chestionar. Simplu, nu? Obţii un anumit puctaj, iar dacă este peste limita impusă devii farmacist-şef, dacă nu o iei de la zero.
Cam acestea ar fi micile mele nemulţumiri în ceea ce priveşte această nouă Lege a Farmaciei! Desigur se poate discuta mult pe această temă, şi desigur se poate discuta la infinit plus unu despre legislaţia farmaceutică din România, dar degeaba discutăm şi iar discutăm dacă nu se vine cu soluţii şi nu se aplică soluţiile care chiar ar resuscita sănătatea din ţară.
Deoarece m-am întins cam mult, voi lăsa pentru postul următor explicaţiile în ceea ce priveşte unele probleme ce le ridică punctul 4 al legii!
