Când nu se pot folosi anticoncepţionalele?

În mod evident, nu toată lumea, sau mai bine spus, nu toate femeile pot utiliza pilulele anticoncepţionale în condiţii de siguranţă sporită. În urma cercetărilor, s-au formulat câteva reguli care prezintă cazurile când femeile nu pot utiliza anticoncepţionale. Aceste sunt:

• credeţi că sunteţi deja gravidă;
• sunteţi fumătoare şi aveţi peste 35 de ani;
• sunteţi supraponderală;
• luaţi anumite medicamente;

Aveţi sau aţi avut:

• tromboză (cheaguri de sânge), în orice venă sau în artere;
• boli de inimă sau AVC (accident vascular cerebral);
• lupus eritematos sistemic;
• malformaţie cardiacă sau boli circulatorii, inclusiv HTA (hipertensiune arterială);
• migrene cu aură;
• cancer de sân, sau cancer de sân în ultimii 5 ani;
• afecţiuni ale vezicii biliare sau ale ficatului;
• diabet zaharat cu complicaţii.

Dacă sunteţi o persoană sănătoasă, fără una din afecţiunile prezentate mai sus sau alte afecţiuni care duc la interzicerea administrării anticoncepţionalelor şi nu fumaţi, puteţi utiliza anticoncepţionalele până la vârsta de 50 de ani. După această vârstă, este indicată alegerea unei alte metode de contracepţie.

Pentru a alege anticoncepţionalul cel mai potrivit şi pentru a beneficia de siguranţă în ceea ce priveşte administrarea anticoncepţionalului, este absolut necesar să vă adresaţi medicului dumneavoastră ginecolog!

Prevenirea rinitei alergice cu Prevalin

Acum aproximativ o lună v-am povestit despre o posibilă cauză a apariţiei tot mai frecvente de alergii la polen. Şi am spus că cele mai frecvent întâlnite alergii la polen sunt febra fânului şi rinita alergică.

Pentru astăzi, vă propun să vedem cum ne putem proteja împotriva rinitei alergice. Spun să vedem (voi cititorii şi eu), deoarece se pare că şi eu prezint simptomele unei alergii sezoniere (febra fânului). Aşadar:

Ce este rinita alergică?

Rinita alergică este o inflamare a căilor nazale şi se manifestă datorită reacţiei sistemului imunitar la diferite particule (alergeni) din aer.

Există 2 tipuri de rinite alergice:

• Sezonieră - aşa-numita "febra fânului";
• Perenă - cea care persistă întreg anul.

Este declanşată de:

• polen (de la copaci, ierburi şi CO2)
• spori de mucegai
• acarieni din praf
• păr de animale etc.

Cum reacţionează organismul?

Faza incipientă - debutează cu rinoree (nas care curge), strănut, congestie nazală, mâncărimi ale nasului, ochilor şi gâtului, lăcrimarea ochilor.

Faza dezvoltată - respiraţie şuierătoare, somnolenţă, oboseală, tuse.

Produsul ce mi-a sărit în ochi şi pare a mă fi convins că este unul destul de bun este Prevalin spary. Ce mi-a plăcut din start la acest produs a fost faptul că este un preparat pe bază de plante, fără conservanţi, fără corticosteroizi şi antihistaminice, fără efecte secundare nocive, se eliberează fără prescripţie medicală şi acţiunea sa este dovedită clinic, lucru de altfel foarte important.

Prevalin se prezintă sub formă de spray nazal. În repaus conţinutul se găseşte în stare de gel, dar care după agitare devine lichid, formând după administrare un strat de gel protector împotriva alergenilor.

Cum se utilizează Prevalin?

Prevalin se foloseşte la primele semne de apariţie a simptomelor unei alergii, prin simpla pulverizare o dată saude două ori în fiecare nară, de 2-3 ori pe zi. Prevalin asigură o protecţie de aproximativ 4-6 ore la o administrare.

Prevalin mai poate fi folosit şi de către următoarele categorii de persoane:

• copii mai mari de 6 ani (Prevalin pentru copii)
• Femei gravide
• Femei care alăptează
• Persoanele care practică sportul, sportivi profesionişti.

De asemenea, pe lângă utilizarea sa în prevenirea rinitei alergice, Prevalin spary poate fi utilizat şi împreună cu un agent farmacoterapeutic în tratarea rinitei alergice.

Prevalin este disponibil în 2 variante:

Prevalin pentru adulţi (20 ml, 140 doze, 1 lună)

Prevalin pentru copii (20 ml, 280 doze, 2 luni)

Prevalin nu poate înlocui un produs farmacoterapeutic pentru a trata simptomele acute din timpul unei reacţii alergice, dar poate funcţiona ca o protecţie naturală preventivă sau ca un produs complementar în timpul şi după ce reacţia rinitei alergice s-a declanşat.

Coloranţi siguri pentru vopsirea ouălor

Că tot suntem în perioada în care majoritatea gospodinelor vopsesc ouă, haideţi să vedem, pe scurt, care sunt coloranţii şi vopselele ce se pot folosi în siguranţă.

Ştim că, coaja ouălor este poroasă, deci prin ea poate trece vopseaua cu care acestea sunt vopsite. Pe lângă vopsea, mai pot trece şi unele bacterii (ex. Salmonella). Acest lucru se poate întâmpla în cazul în care oul a stat un timp mai îndelungat în condiţii necorespunzătoare. Deci, atenţie mare atunci când cumpăraţi ouă vopsite din comerţ! Chiar dacă acestea sunt vopsite în condiţii speciale, coaja încă este parţial poroasă, astfel încât pot pătrunde aceste bacterii.  Nu ştiu dacă la noi se găsesc, dar vă spun aşa... preventiv.

Să revenim la culori. În siguranţă se pot folosi culorile sintetice (DGE), dar cu o oarecare rezervă, deoarece la unele persoane pot provoca alergii. Se mai pot folosi şi culorile vegetale, acestea sunt reprezentate de E 100, E 120 şi E 132.

Cele mai sigure "vopsele" rămân cele naturale! Astfel, puteţi folosi în maximă siguranţă spanacul pentru culoarea verde, chimen sau ceapă pentru culoarea galbenă, ceai sau cafea pentru culoarea maro sau afine şi suc de sfeclă roşie pentru o culoare roz-violet.

Spor la vopsit ouă!

Recomandare. Tratament Cearcăne

Chiar zilele astea vorbeam cu Sorina despre tratamente împotriva cearcănelor, ce se poate face, ce remedii naturiste se pot folosi, ce produse anticearcăn se găsesc pe piaţă ş.a.m.d. Eu unul, nu mă pricep foarte mult la produsele dermato-cosmetice, aşa că în viitorul apropiat, probabil, nu o să scriu despre aşa ceva.

Dar ce pot să fac, este să vă recomand un articol foarte bun şi foarte util despre tratamentul cearcănelor. Articolul este scris de către doamna dr. Oana Clătici (vezi Blogroll!), medic primar dermatovenerolog. 

Sper să vă fie util!

Cum acordăm primul ajutor? Partea III

Am întârziat puţin cu acest articol, dar ca să nu mai pierdem vremea cu explicaţiile, să vedem cum acordăm primul ajutor în următoarea situaţie?

Cazul 2

Bărbat, cade de pe motocicletă, iar în urma căderii motocicleta cade peste el prinzându-i picioarele. Rănit, omul strigă după ajutor în speranţa ca cineva să vină să-l ajute să-şi scoată picioarele de sub motocicletă. Din păcate nimeni nu opreşte şi nimeni nu sună la Ambulanţă! În cele din urmă, bărbatul reuşeşte să ridicie motocicleta şi să ajungă la spital.

Cum acordăm primul ajutor în acest caz?

Spre deosebire de cazul anterior, unde oamenii de pe stradă, ce acordau primul ajutor, nu ştiau exact cum să procedeze, în acest caz nimeni nu a oprit să dea o mână de ajutor victimei sau să sune la 112. Din cele povestite de acest om, eu am tras concluzia că este vorba de iresponsabilitate şi de neştiiţă din partea trecătorilor, în ceea ce priveşte acordarea primului ajutor.

Să vedem cum procedăm? Indiferent că este vorba de un accident de motocicletă sau accident de maşină, procedăm în felul următor:

• ne oprim să vedem despre ce fel de accident este vorba, dacă implică sau nu victime;
• dacă avem victime, sunăm imediat la 112 şi cerem Salvarea;
• dacă putem scoatem victima din maşină sau de sub motocicletă;

Atenţie 1! Dacă victima este blocată în maşină, NU ÎNCERCĂM să o scoatem, nu tragem de ea, pentru că riscăm să-i provocăm unele fracturi ce îi pot face mai mult rău! În acest caz, aşteptăm intervenţia echipajelor specializate!

Atenţie 2! Dacă maşina sau motocicleta se află în flăcări, încercăm să stingem incendiul şi să scoatem victima cât mai repede posibil. În aceste cazuri, se poate "forţa" scoaterea victimei!

• după ce am scos victima din maşină sau de sub motocicletă, se lasă întinsă şi se aşteaptă Ambulanţa, chiar dacă victima este conştientă;.
• dacă victima este inconştientă, se verifică pulsul, se verifică respiraţia, se pot asculta şi bătăile inimii, se face hiperextensia capului sau victima se aşează în PLS (poziţia laterală de siguranţă). Aceste manevre le-am explicat în cazul anterior!

Recomandare personală: dacă te afli într-un loc unde nu ai semnal la telefon sau în acel moment nu ai telefonul la tine, NU ABANDONA VICTIMA pentru a cere ajutor! Pune-o în maşină şi du-te cu ea la spital, chiar dacă există riscul de a-ţi murdări maşina. Până la urmă este vorba de viaţa unui om... maşina se va spăla! Gândeşte-te că în locul victimei poţi fi chiar tu, poate fi mama ta, poate fi tatăl tău, fratele, sora, sau chiar cineva drag ţie, şi ai fi bucuros dacă cineva te-ar (i-ar) salva!

Deci, chiar dacă înainte cu 2 minute, un motociclist te-a supărat, depăşind neregulamentar sau orice altceva, dacă îl vezi căzut, opreşte, verifică, sună la 112! Aceste mici gesturi îi pot salva viaţa!

Recomandare generală: Acordă primul ajutor atunci când eşti sigur că acţiunile pe care le vei face nu îţi pun ţie integritatea corporală sau viaţa în pericol, oricât de dragi şi apropiate îţi sunt victimele!

Cum acordăm primul ajutor? Partea II

Spuneam în prima parte că românii nu ştiu acorda primul ajutor, iar ca urmare, ori fac nişte greşeli uriaşe sau, mai rău, nu acţionează în nici-un fel. Ca să susţin cele spuse, în articolul anterior, am dat două exemple: unul cu o femeie ce cade în faţa tramvaiului, iar al doilea cu un motociclist ce cade de pe motocicletă.

Prin acest articol nu în cerc să arăt pas cum pas cum se acordă primul ajutor, ci voi încerca să aduc un plus de responsabilitate.

Mulţi dintre noi, atunci când sunt puşi în faţa de a acorda primul ajutor, nu ştiu exact ce să facă, cum să procedeze, iar ca urmare nu acţionează, preferând să stea deoparte, sau acţionează, dar o fac prost. Partea cu statul deoparte sau ignorarea, după părerea mea, ţine de responsabilitatea fiecăruia, de cum este educat fiecare dintre noi.

Bun, să nu mai pierdem vremea cu introducerea, ci să trecem la "treabă"!

Cazul 1

Femeie, 55 - 60 ani, cade (leşină) pe liniile de tramvai. În cădere se loveşte la cap şi îşi pierde cunoştinţa. Doi bărbaţi o mută de pe liniile de tramvai pe trotuar. Deşi femeia este în stare de semiconştienţă, unul dintre ei încearcă insistent să o ridice. Între timp, celălalt sună la 112.

Cum acordăm primul ajutor în acest caz?

Până la un anumit punct, cei doi, au procedat bine. Au luat victima, au mutat-o într-un loc sigur şi au sunat la 112.

Deci, dacă victima se află într-un loc periculos, se scoate din acel loc (Atenţie! Dacă există un pericol ce ne poate pune integritatea în pericol, mai bine aşteptăm intervenţia echipajelor speciale, idiferent de situaţie şi de cine este victima.), iar apoi se sună la 112 şi se cere Ambulanţa. Apoi, dacă nu ştii ce să faci, iar victima este semiconştientă, nu încerca să o ridici... niciodată! Las-o întinsă, iar dacă are haine în jurul gâtului, desfă-le! În rest, repet, dacă nu ştii ce să-i faci, nu fă nimic, aşteaptă Ambulanţa!

Ce se mai poate face?

Pe lângă cele enumerate mai sus, se mai poate face:

• picioare la 20 grade;
• se măsoară pulsul: la antebraţ (mână) sau la gât (vezi imagiile);

 

• se analizează respiraţia: dacă respiră sau nu, cum respiră;
• se pot asculta bătăile inimii; se pot asculta punând urechea pe torace, în zona inimii;

Atenţie! Când victima se află în stare de inconştienţă există riscul să-şi îngită limba, ceea ce poate duce la sufocare.

Ce se poate face în acest caz?

• se face hiperextensia capului (se dă capul pe spate); (vezi imaginea).

• sau se aşează victima pe o parte; această poziţie se mai numeşte POZIŢIE LATERALĂ DE SIGURANŢĂ (vezi imaginea);

Aceste manevre ajută victima să poată respira.

Cam acestea ar fi principalele manevre ce se pot face în acest caz. În rest, nu trebuie să se facă nimic, doar să se aşetpte echipajul medical! Dar nu uitaţi, cel mai important e să sunăm la 112 şi să cerem Ambulanţa!

Va continua...

Românii nu ştiu acorda primul ajutor. Partea I

Nu, nu vin cu vreo statistică sau ceva de genu, ci vin cu propria mea constatare. Cum am ajuns eu la această concluzie? Simplu!

Acum două zile, în timp ce mergeam la farmacia unde îmi fac stagiatura obligatorie, în faţa tramvaiului, ce timp de 4 zile îmi este mijloc de transport de lux, a căzut o doamnă... probabil a leşinat. Doamna avea undeva între 55 şi 60 de ani. În momentul impactului cu solul, mai exact cu betonul şi liniile de tramvai, logic, a dat cu capul de acestea. De precizat: tramvaiul staţiona în staţie, deci nu a trecut peste ea.

Din spusele (ţipetele) celor aflaţi la faţa locului, am înţles că doamna noastră era inconştientă. Trei oameni, au luat-o din faţa tramvaiului şi au dus-o pe trotuar. Până aici, totul pare a fi în regulă, dar...

Acum apare problema! În loc să o lase întinsă pe trotuar, nu mai zic de picioare la 45 grade faţă de sol, desfăcut hainele din jurul gâtului sau alte poziţii şi manevre, un domn, bine făcut, se chinuia de zor să o ridice în picioare pe doamna noastră, care pe jumătate era leşinată. 

Bun, această întâmplare face parte din categoria AŞA NU!

A, doua întâmplare care m-a făcut să ajung la această concluzie, a fost accidentul unui blogger cunoscut. După ce acesta a căzut de pe motocicletă, deşi era încă pe marginea drumului, cu motocicleta peste picioare, nici-un trecător nu a oprit să-i acorde primul ajutor, ba mai mult, din câte am înţeles, nici unul din trecători nu a sunat la 112. Trist!

Şi această întâmplare face parte din categoria AŞA NU!

Ştiţi de ce nu a oprit nimeni? Vă spun eu! Pentru că aceia care au trecut pe lângă el, la fel ca mulţi alţi români, nu sunt educaţi în acest sens, nu ştiu ce să facă în asemenea situaţii, deci nu au simţul răspunderii. Pare greu de crezut, dar mulţi nu ştiu cum să procedeze în asemenea situaţii!

Motivul este destul de banal, şi anume: "dacă vreau să-l ajut, şi în loc să-l ajut îi fac mai mult rău decât bine, sau chiar încercând să-l ajut respectivul moare, de ce să fiu eu de vină şi să-l am pe conştiinţă?!". Da, asta-i replica ce o spun cei mai mulţi, şi ca dovadă mulţi o pun şi în aplicare, adică sunt idiferenţi. 

Dar, replica asta nu are absolut nicio acoperire. De ce? Păi simplu! În momentul când ai văzut pe cineva împrăştiat pe marginea drumului, chiar dacă nu ştii să acorzi primul ajutor, să suni la 112 cred că oricine ştie şi poate! Deci, replica nu ţine! 

Acordarea primului ajutor constă şi în a apela 112! Deci, nu îi faci "mai mult rău", ba din contră, îi acorzi un MARE AJUTOR! 

Deci, dacă la şcoală nu se învaţă nimic în acest sens, în articolul următor vă explic eu cum se procedează. Şi ca exemple o să dau cele două cazuri de mai sus!

Va continua...

FoodMatters + Official Trailer

Este vorba despre un documentar ce atrage atenţia asupra a ceea ce mâncăm, a ceea ce bem şi ... nu ar trebui să spun eu asta... a medicamentelor, care în cele mai multe cazuri, nu vindecă, ba din contră ne creează noi şi noi afecţiuni, mai grave sau mai puţin grave.

Majoritatea dintre noi, suntem conştienţi că ceea ce bem şi mâncăm (aditivi, conservanţi, etc.) nu este sănătos şi ne poate provoca diferite afecţiuni, precum cancer, totuşi, continuăm să le consumăm, evitând totodată să facem vreo schimbare în stilul nostru de alimentaţie sau de viaţă.

E, acest documentar îţi arată că se poate şi altfel! Îţi arată că, te poţi vindeca de unele boli folosind o alimentaţie sănătoasă bazată pe vitamine, îşi arată că poţi slăbi folosind doar alimente bogate în vitamine şi multe altele. Un alt lucru, ce mie mi s-a părut a fi foarte, foarte interesant, prezentat în documentar, este tratamentul împotriva depresiei şi a cancerului folosind doar vitamine. Este uimitor cum tratamente bazate pe vitamina C sau niacină (vitamina PP sau B3), te pot vindeca de cancer sau depresie! 

Dacă v-am făcut curioşi, să ştiţi că documentarul se poate vedea online cu subtitrare în limba română! Tot ce trebuie să faceţi, este să daţi click AICI!

Vizionare plăcută!

Via Lupta-NS.

Comprimatele Nu Ar Trebui Divizate

Unii dintre noi, atunci când luăm pastile, în special comprimate, avem tendinţa de a le rupe, de a le împărţi în două părţi egale sau în mai multe. Motivul pentru care mulţi pacienţi recurg la acest obicei este acela că, ei consideră că nu au nevoie de întregul comprimat.

Dar, ruperea unui comprimat poate afecta acţiunea acestuia, astfel că efectul farmacologic al acestuia este foarte mic, nul sau în unele cazuri pot apărea unele reacţii adverse. Să vedem ce se poate întâmpla atunci când rupem un comprimat:

• prin ruperea comprimatului se pot forma fragmente mici care îşi pierd acţiunea terapeutică sau aceasta este foarte foarte redusă;
• în comprimatele cu doză mică de substanţă activă, aceasta nu este distribuită uniform în toată tableta, astfel încât ruperea tabletei modifică dozajul.

Ca să înţelegeţi mai bine ce am spus la punctul de mai sus, voi da un exemplu: să presupunem că avem o tabletă ce conţine 1 mg de substanţă activă. Aceasta nu este distribuită uniform în toată tableta. Să presupunem că într-o jumătate se găseşte 0,2 mg substanţă activă, iar în cealaltă jumătate 0,8 mg. Prin ruperea tabletei pe la jumătate vom obţine două părţi, una cu 0,2 mg s.a. şi una cu 0,8 mg s.a.

Astfel, nu putem considera că dacă rupem o astfel de tabletă pe la jumătate, vom lua 0,5 mg de substanţă medicamentoasă. Putem lua 0,2 sau 0,8 mg substanţă, astfel că substanţa activă va fi în doză prea mică, iar acţiunea va fi foarte slabă, iar efectul va întârzia să apară.

• unele comprimate pot avea o structură stratificată, astfel încât eliberarea de substanţă va avea loc treptat. Prin rupere se distrug aceste straturi, astfel încât eliberarea substanţei active nu va mai avea loc acolo unde trebuie.

De exemplu, comprimatele enterice sunt destinate a se dizolva şi elibera substanţa activă la nivelul intestinului subţire. Distrugerea stratului ce protejează comprimatul de acţiunea acidului clorhidric din stomac duce la dizolvarea comprimatului la acest nivel, făcând ca acesta să nu mai ajungă în intestin. De asemenea dizolvarea unui comprimat, destinat a se dizolva la nivel intestinal, la nivel gastric poate duce la iritarea mucoasei stomacului.

• unele comprimate pot avea un înveliş protector, ce protejează conţinutul de lumină, umiditate şi alţi factori ce pot degrada medicamentul. Distrugerea acestui înveliş prin ruperea comprimatului poate duce la alterarea medicamentului. Administrarea unui medicament alterat poate provoca reacţii adverse pacientului sau poate pune viaţa acestuia în pericol.

Chiar dacă unele comprimate au trasate pe la mijloc linii ce separă medicamentul în două părţi, acestea nu sunt întotdeauna destinate uşurării ruperii comprimatului, ci în cele mai multe cazuri sunt aplicate pentru a putea diferenţia mai uşor medicamentele.

Pentru ca pacientul să ştie dacă este permisă sau nu împărţirea (ruperea) comprimatului, Uniunea Federală a Asociaţiei Farmaciştilor din Germania a propus ca pe prospectul fiecărui medicament să fie indicată această informaţie.

Dar până când va fi scris pe prospect dacă putem sau nu să rupem un comprimat, de recomandat ar fi să nu rupem medicamentul din proprie iniţiativă, ci doar atunci când medicul sau farmacistul ne recomandă acest lucru.

Foto © von Medical Tribune

Parlamentul European Doreşte Să Protejeze Populaţia De Medicamentele Contrafăcute

Cumpărarea de medicamente de pe internet este de multe ori preferată de pacienţi, deoarece este comodă şi de multe ori medicamentele se pot cumpăra la un preţ mai mic decât în farmacia comunitară. Dar, din păcate acest sistem nu oferă o siguranţă în ceea ce priveşte medicamentul cumpărat. Ca să mă exprim mai exact, medicamentele cumpărate de pe internet pot fi contrafăcute.

La noi în ţară, eu unul nu am auzit încă de asemenea cazuri, dar în Europa se pare că se practică vânzarea de medicamente contrafăcute pe internet. Ca urmare, Parlamentul European se va implica în combaterea acestei practici prin înăsprirea legislaţiei în ceea ce priveşte distribuirea de medicamente online.

Parlamentul UE de la Strasbourg, a votat ieri, 16 februarie o lege prin care impune farmaciilor online să adopte un logo clar, care poate să fie deosebit cu uşurinţă de logo-urile farmaciilor online false, care vând medicamente contrafăcute. Din păcate această lege se va aplica integral abia din 2016.

Un studiu făcut în 2010 de compania Pfizer a arătat că anual în Europa se vând medicamente contrafăcute în valoare de aproximativ 10,5 miliarde euro. Media europeană de persoane care cumpără medicamente contrafăcute este de 21%.

Cele mai frecvent cumpărate medicamente de pe internet sunt analgezicele, anticanceroasele, viagra, medicamente hipocolesterolemiante sau antibioticele. Ca urmare aceste medicamente sunt şi cele mai falsificate. Acestea sunt de cele mai multe ori ineficiente, deoarece conţin substanţa activă în doză prea mică sau prea mare, iar după cum ştiţi, o doză prea mare de substanţă activă poate pune de cele mai multe ori viaţa pacientului în pericol.

Alte măsuri ce se doresc a fi implementate pentru combaterea vânzării de medicamente contrafăcute sunt aplicarea unei holograme pe ambalaj, pentru diferenţierea acestora de cele false şi aplicarea unui cod de bare, care odată scanat va arăta dacă medicamentul este unul original. De fapt acest cod, va arăta cu precizie toate etapele prin care medicamentul l-a parcurs de la fabricare până la vânzare.

Până se vor introduce toate aceste regelemntări, de recomandat ar fi să evităm cumpărarea medicamentelor de pe internet. Dar, dacă totuşi vă hotărâţi să cumpăraţi medicamente online, trebuie să fiţi atenţi la ceea ce cumpăraţi!

Prudenţă mare!

Cum Trebuie Să Luăm Medicamentele

Oricine care ia medicamente trebuie să acorde atenţie la ceea ce mănâncă şi ceea bea! Multe alimente interacţionează cu medicamentele, făcându-le ineficiente sau provocând reacţii adverse.

Traseul medicamentelor în organism

Toate pastilele pe care le înghiţim străbat un drum lung prin corpul nostru. După ce le înghiţim, trec prin esofag ajungând în stomac, apoi se absorb în intestinul subţire. De aici, medicamentele ajung în fluxul sanguin, după care ajung la locul unde trebuie să-şi exercite efectul. În final ajung la ficat pentru a fi metabolizate (transformate), apoi la rinichi pentru a fi eliminate din organism.

La ce trebuie să fim atenţi când luăm medicamente?

Important: atunci când luaţi pastile, beţi multă apă, un pahar, nu doar o înghiţitură!

Motivul: comprimatele de dimensiuni mai mari pot rămâne blocate la nivelul esofagului.

Avantaj: apa în cantitate suficientă ajută medicamentul să se dizolve şi să se absoarbă mai rapid, producând efectul terapeutic mai rapid.

Pentru ca medicamentele pe care le luăm să aibă efectele pe care le dorim trebuie să ştim cu exactitate următoarele:

• momentul în care trebuie luat medicamentul: înainte, în timpul sau după mâncare.
• momentul zile în care trebuie luat medicamentul: dimineaţa, la prânz sau seara.
• dacă pot sau nu împărţi comprimatul. Unele comprimate îşi pierd efectul terapeutic dacă sunt înjumătăţite.
• cât de des trebuie luat medicamentul: la 6 ore, la 8 ore, la 12, o dată pe zi etc.
• cât durează tratamentul, pentru a şti exact cât timp să iau medicamentele.

Ce alimente pot interacţiona cu medicamentele?

După cum am spus şi mai sus, unele alimente pot influenţa efectul unor medicamente. De aceea trebuie să fim foarte atenţi la ceea ce mâncăm şi ce bem în timpul tratamentului.

Astfel:

• tertaciclina, doxiciclina, ciprofloxacina nu se iau împreuna cu laptele, deoarece se pot forma complecşi greu absorbabil, iar efectul lor este nul. Cu laptele se pot administra, de exemplu, hormonii tiroidieni.
• sucul de grapefruit conţine o flavoniodă (naringina), care în ficat se transformă în naringeină care inhibă activitatea unei enzime a ficatului responsabilă de metabolizarea unor antihipertensive sau a unor statine (medicamente ce scad colesterolul).

Deci, NU luaţi antihipertenisvele cu suc de portocale - Eficacitatea tratamentului în acest caz este aproape 0. La fel şi în cazul statinelor, simvastatina NU se administrează cu suc de grapefruit!

Pot consuma alcool în timpul tratamentului?

Răspunsul meu e: NU! Chiar dacă nu toate medicamentele interacţionează cu alcoolul, totuşi e bine să nu luăm medicamentele cu bere sau vin.

Evitaţi Utilizarea Antibioticelor Pe Perioada Sarcinii!

Asociaţia Federală a Ginecologilor din München atrage atenţia asupra utilizării antibioticelor pe parcursul sarcinii,  susţinând că acestea ar trebui să nu mai fie eliberate la cererea femeii însărcinate, deoarece pot provoca avort spontan sau naştere prematură.

Totuşi, infecţia nu trebuie neglijată, dar dacă este tratată necorespunzător utilizând antibiotice necorespunzătoare acestei perioade (sarcina) poate duce la unele complicaţii cum ar fi naşterea prematură. Aproximativ jumătate din cazurile de naşteri premature se datorează acestui fapt.

Pe parcursul unei sarcini, dacă apare o infecţie de natură bacteriană, se pot utiliza o serie de antibiotice ce sunt inofensive pentru făt. Dar nu toate antibioticele se pot utiliza în condiţii de siguranţă!

Astfel, dacă apare o infecţie pe parcursul unei sarcini ce necesită tratament antibiotic, consultaţi întotdeauna medicul dumneavoastră ginecolog pentru evitarea oricărui tip de complicaţie!

Estrogenul Incriminat În Cancerul De Gât

Conform unui studiu publicat în revista Cancer Prevention Research, se pare că estrogenul poate contribui la dezvoltarea cancerului de gât şi a cancerului din zona capului, în cazul femeilor tinere.

Estrogenul ajută celulele precanceroase, prin activarea unei enzime, să se deplaseze în organism şi să se dividă. În urma testelor, a reieşit că estrogenul activează o izoenzima a CYP450, mai exact CYP1B1. Fenomenul de deplasare şi multiplicare a fost remarcat numai în cazul celulelor precanceroase, în cazul celulelor sănătoase şi a celor canceroase acest efect nu a fost evidenţiat.

În momentul în care activitatea enzimei a fost blocată, celulele precanceroase şi-au pierdut capacitatea de a se deplasa în organism şi de a se divide cu aceeaşi intensitate.

Acest studiu, ca multe altele, trebuie să tragă un semnal de alarmă cu privire la folosirea estrogenilor la pacienţii sănătoşi pe post de anticoncepţionale. După mai multe discuţii cu unii profesori, dar şi unii colegi, am ajuns la concluzia că aceste medicamente trebuie folosite doar în cazurile care necesită tratament hormonal. 

În concluzie, recomand ca înaintea iniţierii unui tratament cu estrogeni sau derivaţi ai estrogenului, să se consulte un medic de specialitate.

Anamneaza farmaceutică (I)

Sau ce te poate întreba farmacistul clinician? Dacă vreodată ajungeţi să fiţi internaţi întrun spital, lucru de nedorit, iată la ce întrebări ar trebui să vă aşeptaţi din partea farmacistului din spital în legătură cu boala de care suferiţi. Bine, trecem peste faptul că la noi în spitale nu prea există farmacişti clinicieni, dar nu se ştie niciodată.

Dar să lăsăm introducerea şi să trecem la subiect! În primul rând, ce înseamnă ANAMNEZĂ? În linii mari, ANAMNEZA se referă la un set te întrebări adresate pacientului sau însoţitorului acestuia de către medic sau farmacist cu scopul de a obţine informaţiile necesare stabilirii unui diagnostic în cazul medicului, iar în cazul farmacistului cu scopul de a stabili un tratament optim, care în final să ducă la o vindecare sau ameliorare a bolii cât mai rapidă şi cât mai eficientă.

Setul de întrebări cuprinde:

1. Identificarea pacientului (nume, prenume - opţional, data naşterii - obligatoriu, pentru stabilirea vârstei).
2. Care este motivul spitalizării? De când au apărut aceste simptome? Ce credeţi că le-a declanşat?
3. Cum aţi ajuns la spital? V-aţi prezentat din proprie iniţiativă, la recomandarea unui medic, în urgenţă (cu Salvarea)?
4. Aţi folosit medicamente ca să amelioraţi simptomele (boala)? Dacă DA: Cine vi le-a recomandat? Cum a evoluat simptomatologia? S-au ameliorat simptomele (boala)? Cum aţi suportat aceste medicamente pe care le-aţi luat?
5. De când vă ştiţi bolnav? Aţi mai fost internat pentru boala dumneavoastră? Aţi mai fost internat în spital?
6. Aţi utilizat şi alte medicamente vreodată? Ce medicamente(chiar şi homeopate)? Când şi pentru ce?
7. Dacă a utilizat medicamente prescrise de către medic/farmacist: Medicamentele pe care vi le-a prescris medicul/farmacistul le-aţi utilizat aşa cum v-a recomandat să le utilizaţi? S-a întâmplat să uitaţi să le luaţi? Dacă DA: Ce aţi făcut la următoarea doză, aţi luat doză dublă?
8. Dacă are medicaţie cu care a venit din ambulator (de acasă): Medicamentele cu care aţi venit în spital continuaţi să vi le administraţi sau vi s-a recomandat întreruperea tratamentului?
9. Sunteţi alergic la anumite medicamente, alimente, polen, praf?
10. Aţi urmat vreun regim alimentar până la internare? Vi s-a recomandat aici în spital un regim? L-aţi respectat în totalitate?
11. Alcool consumaţi (cantitate, frecvenţă, tărie sau bere)? Fumaţi (câte ţigări pe zi, de când)? Beţi cafea (cantitate)?
12. Sunteţi o persoană sedentară sau faceţi sport, depuneţi efort peste zi, mergeţi pe jos, faceţi mişcare?
13. Cunoaşteţi tratamentul care vi s-a prescris aici în spital? Pentru ce luaţi aceeste medicamente? Ştiţi la ce vă ajută aceste medicamente?
14. Ce credeţi despre boala dumneavoastră? E rară? Pot apărea complicaţii?
15. Ştiţi ce probleme pot apărea dacă nu utilizaţi medicamentul aşa cum v-a fost recomandat?
16. Cum luaţi aceste medicamente(posibil - oral, parenteral, singur, le administrează asistenta)? De câte ori pe zi luaţi aceste medicamente? Cât timp veţi lua aceste medicamente? Ştiţi ceva despre efectele secundare ale medicamentelor pe care le luaţi?
17. Cum vă simţiţi după tratament? Boala s-a ameliorat? Au apărut de când sunteţi în spital alte simptome?

Cam acestea ar fi întrebările adresate de către farmacist pacientului. Desigur, mai pot exista şi alte întrebări, dar în mare acest set de întrebări acoperă întro proporţie destul de mare necesarul de informaţii despre pacient şi boala sa pe baza cărora un farmacist poate stabili şi prescrie un tratament eficient.

La aceste întrebări este recomandat ca răspunsurile pacientului să fie cât mai veridice, tocmai pentru ca farmacistul împreună cu medicul să poată stabili tratamentul cel mai adecvat şi cel mai eficient bolii în cauză.

Notă: Întrebările sunt luate din seminarul de Farmacologie Clinică destinat studenţilor din anul V de la Facultatea de Farmacie, din cadrul UMF "Victor Babeş" Timişoara.

Hepathrombin gel

Că tot am testat acest produs zilele trecute, obligat fiind, m-am gândit să-l şi recomand, deoarece efectul terapeutic este foarte bun şi foarte rapid.

Punctajul acordat de mine pe o scară de la 1 (minim) la 10 (maxim) este de 37/50 puncte. Astfel:

• EFICACITATE TERAPEUTICĂ:  7 puncte
• REACŢII ADVERSE: 8 puncte 
• PREŢ: 7 puncte
• AMBALAJ: 7 puncte
• UŞURINŢĂ ÎN ADMINISTRARE: 8 puncte 

Ce este Hepathrombin gel? 

Este un preparat sub formă de gel ce conţine heparină naturală (anticoagulant - previne formarea trombilor), plus încă două componenete, alantoină şi D-pantenol, componenete care au rolul de regenerare a ţesutului lezat. Datorită conţinutului în uleiuri eterice are şi un slab efect antiseptic şi analgezic, deci reduce senzaţia de durere şi protejează împotriva acţiunii bacterilor.

Prezentare:

Hepathrombin gel 30.000 UI şi Hepathrombin gel 50.000 UI. 

Indicaţii:

• tromboza venoasă superficială, tromboflebită, flebită, sindrom prevaricos, sindorm postflebitic, ulcer de gambă 
• leziuni posttraumatice: hematoame, contuzii, luxaţii
• bursită, tendovaginită (inflamaţia tecilor tendinoase), limfangită

Atenţionări:

• NU se utilizează produsul în caz de alergie la unul dintre componenete
• NU se utilizează produsul în ulcere de gambă care sângerează
• pot apărea reacţii alergice la locul de aplicare
• se păstrează la temperatura camerei

Cum se administrează?

Gelul se aplică doar pe suprafaţa pielii fără leziuni, în strat subţire.

Suc de portocale 100% BIO

Zilele trecute am găsit întâmplător într-un supermarket alimente BIO, printre care şi sucuri naturale. Fiind mare amator de sucuri naturale, am aruncat o privire şi m-am decis să cumpăr un suc de portocale.

La început am fost sceptic în ceea ce priveşte aşa zisul suc de portocale BIO, dar după ce l-am încercat s-a dovedit mult mai gustos decât celelalte sucuri "naturale" din comerţ. Aşadar, recomand tuturor celor care sunt consumatori de astfel de sucuri să caute cutiile cu inscripţia BIO. Ambalajul este asemănător cu cel de la Santal, adică cutie de carton de 1l, dar cu inscripţia BIO. Aceste sucuri sunt mult mai sănătoase, dar şi mult mai scumpe, cam la preţ dublu, dar pentru sănătatea proprie eu zic că îşi merită banii.

Sucurile BIO nu trebuie să conţină nimic altceva decât suc obţinut din fructe (crescute fără chimicale) şi apă. Orice altă substanţă adăugată, cum ar fi conservanţi, coloranţi, aromatizanţi sau orice altă substanţă chimică (sintetică) este un indiciu clar că sucul respectiv nu este BIO. Deci, ATENŢIE MARE!

Să ne întărim imunitatea

Că tot se apropie sezonul rece, m-am gândit să recomand un supliment alimentar destinat stimulării sistemului imunitar.

Astfel, astăzi recomand capsule gelatinoase de Echinacea purpurea. Mai exact, este vorba de suplimentul alimentar Echinacea de la Pharapharm, pe care eu am început să-l iau după intervenţia chirurgicală pe care am avut-o, pentru a-mi stimula sistemul imunitar.

Ceea ce trebuie să ştiţi despre acest produs:

• este un supliment alimentar
• se prezintă sub formă de capsule gelatinoase ce conţin 200 mg extract standardizat de Echinacea purpurea
• este destinat stimulării sistemului imunitar natural al organismului 

 Recomand următorul mod de administrare:

• se administrează 1-2 capsule/zi, dimineaţa şi seara, de preferinţă pe nemâncate
• se administrează copiilor peste 3 ani - 1 capsulă/zi, dimineaţa
• se foloseşte în cure de 30 capsule în perioadele toamnă-iarnă şi iarnă-primăvară

Atenţionări:

• folosirea suplimentului alimentar nu trebuie să înlocuiască un regim alimentar variat
• este contraindicată depăşirea dozei zilnice recomandate 
• se păstrează la temperatura camerei, în locuri uscate

Cum deosebim mierea naturală de cea falsificată?

Chiar dacă am mai scris acest articol şi pe blogul anterior, ţin neapărat să am acest articol şi pe acest blog, şi vreau ca cei care vor citi aici să găsească această informaţie, care după mine este destul de importantă şi utilă.

Deci, ca să identifici ce miere de albine foloseşti, trebuie cunoscute câteva criterii de diferenţiere. Desigur, deosebirea dintre cele două tipuri de miere (mierea naturală de albine şi mierea falsificată) este destul de dificilă, dar totuşi, există câteva deosebiri.

Sfaturile mele:

1. Nu cumpăra miere de la magazin, nu e miere 100% naturală, e adăugat zahăr, glucoză, stabilizanţi, coloranţi, etc. Deci, dacă crezi că atunci când cumperi miere de albine de la magazin, super-market, etc, mănânci sănătos, gândeşti greşit! Mai bine mănânci zahăr, că e mai sănătos.
2.  Când cumperi miere, din piaţă sau de la un om care vinde miere de albine, te uiţi la culoare. Mierea naturală este limpede, cristalină (străluceşte). Excepţie: mierea de mană, care este mai opacă! Dar, acest indiciu nu este suficient, pentru că cei care falsifică mierea, folosesc nişte aditivi care au proprietăţi de limpezire a mierii. Deci, după acest aspect nu ne putem da seama 100% dacă mierea e naturală sau nu.
3. Mierea naturală, după câteva zile se cristalizează, deci nu luaţi miere în stare lichidă că e contrafăcută în cele mai multe cazuri. Dar nici acesta nu este un reper care să ne indice în proporţie de 100% că mierea pe care o folosim este naturală, deoarece şi mierea falsificată cristalizează, dacă zahărul care s-a utilizat la falsificare a fost topit peste temperatura la care acesta recristalizează. Dar totuşi ne putem da seama după culoare mierii, şi anume mierea cu zahăr, care se găseşte în stare cristalizată, prezintă o culoare cu tentă înspre brun, uneori un brun uşor, care de cele mai multe ori se observă destul de greu, dar dacă te uiţi atent vei observa.
4. Gustul! Mai exact senzaţia aceea de “strepezeală” a dinţiilor, a limbii şi iritarea gâtului. Aceste senzaţii, ne pot indica că în miere s-a adăugat zahăr, deci e contrafăcută. Mierea naturală nu dă această senzaţie!

PS: Aceste sfaturi mi le-a spus o persoană care se ocupă de albine şi de fabricarea mierii!