De 3x gânduri

De o vreme încoace mă năpădesc gândurile! Am tot felul de gânduri legate de viitorul meu. Îmi pun tot felul de întrebări: ce să fac după?, ce ar fi mai bine să fac?, unde să merg? etc. etc. Greu de luat o hotărâre! A, şi mai e ceva...!

Pfff... of, of, of, of, of... ce greu îmi e când mă gândesc că peste câteva luni termin facultatea, închei cu studenţia... Nici nu vă închipuiţi ce greu e! S-au dus anii, zilele bune! Vin problemele, grijile, încep să sufle-n ceafă adevăratele responsabilităţi, servici, program fix, chirie, plătit facturi şi alte plăceri din astea ... total "nevinovate"...:)

Până mă hotărăsc eu ce şi cum, iacă vă scriu ceva...

Poezie:

"Astăzi sunt în Timişoara,

Mâine oare unde oi fi?

Şi nu ştiu în care parte,

Şi-n ce colţ voi putrezi!"

Tratarea migrenei cu Almotriptan ca OTC

Din start vă spun că la noi în ţară nu există această substanţă medicamentoasă, sau cel puţin aşa ştiu eu. Dacă există, vă rog să precizaţi, să-mi atrageţi atenţia!

Probabil vă întrebaţi de ce scriu despre această substanţă, dacă la noi nu se găseşte? Păi... pentru că, ar trebui să se găsească! Este o substanţă destul de eficientă şi bine tolerată, cu reacţii adverse care apar în special în cazurile de supradozaj. E adevărat că almotriptanul are unele efecte adeverse destul de grave, cum ar fi: infarct miocardic acut, tulburări de ritm cardiac, tulburări hepatice şi renale, hemoragii sau deces, dar cum am spus anterior, doar dacă se depăşeşte doza recomandată. Dar acum s-a găsit soluţia!

Compania Johnson&Johnson a creat un nou produs ce conţine doza optimă de Almotriptan, ce poate fi folosit în siguranţă în tratarea migrenei acute şi prevenirea recidivelor. Acesta se numeşte Dolortriptan®, şi conţine două comprimate filmate, de 12,5 mg fiecare.

Almotriptanul acţionează rapid şi în mod specific în migrene, reducând durerea în cca. 30 de minute. Important este faptul că acest produs poate fi eliberat fără reţetă. Astfel, cu acest produs, se doreşte să se vină în sprijinul pacienţilor cu migrenă, ce apelează tot mai des la automedicaţie, şi, desigur, pentru a lărgi paleta de medicamente destinate tratării acestei afecţiuni.

Reacţiile adverse sunt cele cunoscute, cum ar fi: greaţă, vărsături, sensibilitate la lumină şi zgomot. Reacţiile adverse grave, de care am amintit, nu sunt posibile, deoarece preparatul conţine cantitatea optimă de substanţă, astfel încât nu se poate produce un supradozaj.

Aşadar, eu unul, aştept să apară şi la noi pe piaţă acest preparat, tocmai pentru a completa gama de produse destinate acestei afecţiuni, şi, de asemenea, pentru a veni în sprijinul pacienţilor ce suferă de migrenă.

Tratamentul corespunzător al hipertensiunii arteriale din timpul sarcinii

Tratamentul femeilor gravide cu tensiune arterială ridicată este în cel mai adevărat sens al cuvântului incomod. De ce spun asta? În primul rând, pentru că paleta de medicamente destinate tratamentului gravidelor cu hipertensiune arterială este foarte redusă, iar în al doilea rând, pentru că un antihipertensiv nu scade doar tensiunea arterială a mamei, ci şi a fătului, lucru ce poate avea consecinţe negative asupra dezvoltării sale ulterioare.

Vorbim de hipertensiune arterială atunci când valorile tensiunii depăşesc limitele normale, adică 140 mmHg în cazul presiunii sistolice (tensiunea mare) şi 90 mmHg în cazul celei diastolice (tensiunea mică). De obicei, aceste valori la femeia gravidă se înregistrează după a 20-a săptămână de sarcină. În cazul unei tensiuni arteriale crescute înainte de 20 de săptămâni de sarcină, se poate vorbi de o hipertensiune arterială cronică.

În unele cazuri hipertensiunea se poate însoţi şi de proteinurie (proteine în urină). Vorbim de proteinurie dacă valoarea de proteine eliminate prin urină este mai mare de 0,3 g/urina eliminată în 24h.

Hipertensiunea gestaţională este de cele mai multe ori de o importanţă minoră în desfăşurarea sarcinii, dar, de asemenea, poate reprezenta primul simptom al unei preeclampsii.

În cele mai multe cazuri această hipertensiune gestaţională se remite după aproximativ 12 săptămâni de la naştere, dar este adesea un semn al apariţiei pe mai târziu al hipertensiunii arteriale cronice.

Măsuri generale de prevenire/combatere a HTA

• În formele uşoare de HTA se recomandă evitarea activităţii fizice intense şi eliminarea factorilor de stres.
• Nu este indicată o restricţie a aportului de sare sau a administrării de diuretice pe bază de plante, deoarece pot determina o scădere a volumului plasmatic şi, astfel, a perfuziei saguine uteroplacentare.
• La pacientele cu preeclamspie determinată anterior, se recomandă administrarea de aspirină în doze mici, la începutul sarcinii.
• Administrarea de vitamina C şi E, deşi la femeile cu risc crescut de preeclampsie acţiunea favorabilă a acestora nu a fost demonstrată.
• Administrarea de Mg şi Ca, deşi nici acţiunea acestora nu a putut fi demonstrată.

Tratamentul farmacologic al HTA în timpul sarcinii

După cum am spus şi mai sus, medicamentele ce pot fi utilizate în tratamentul hipertensiunii arteriale la gravide sunt destul de limitate. Pentru tratamentul HTA la femeia gravidă, se impun medicamente ce nu dăunează fătului. Acestea sunt:

• alfa-metildopa - este antihipertensivul de primă alegere;
• beta-1-blocante - metoprololul este cel mai des utilizat, dar ridică o problemă, şi anume: poate întârzia creşterea intrauterină a fătului; => se utilizează cu precauţie!
• dihidralazina - poate da dureri de cap şi tahicardie reflexă;=> se utilizează cu precauţie!

Aceste medicamente se utilizează cu precauţie şi doar la recomandarea şi sub supravegherea medicului, pentru a controla tensiunea arterială, la valori mai mici de 140 mmHg/90 mmHg.

Pentru femeile cu HTA cronică, care îşi doresc să rămână însărcinate se recomandă ca împreună cu medicul să stabilească un tratament cu medicamentele enumerate mai sus, înainte de a rămâne însărcinate.

Tratamentul antihipertensiv de urgenţă

Acesta se instaurează atunci când valorile tensiunii arteriale sunt foarte ridicate şi se însoţeşte cu encefalopatie hipertensivă (vedere înceţoşată, ameţeli, dureri de cap, convulsii, alterarea stării de conştienţă) sau edem pulmonar.

O creştere asimptomatică a TA nu reprezintă o urgenţă, indiferent de gradul de creştere a tensiunii arteriale şi nu necesită tratament parenteral pentru scăderea valorii TA.

Astfel, medicamentele ce se utilizează în urgenţa hipertensivă sunt:

Medicamente pentru controlul TA:

• 5 mg nifedipin p.o. (oral);
• 6,25 - 12,5 mg urapidil (antihipertensiv simpatolitic, alfa-1-antagonist, agonist al receptorilor 5HT1A, efect vasodilatator) i.v. (intra-venos) - în România nu se găseşte;
• 5 mg dihidralazină i.v.

Plus terapie anticonvulsivantă:

• 4 mg sulfat de magneziu i.v. lent, în 15-20 minute;
• iar ca medicament de a doua alegere, se poate administra 250 mg fenitoină i.v.

În timpul tratamentului intra-venos există posibilitatea scăderii bruşte a TA, însoţită de o scădere acută a perfuziei sanguine intrauterină, ceea ce poate avea consecinţe grave pentru făt. De aceea, pe parcursul tratamentului, pe lângă un control continuu al valorii TA, este obligatorie monitorizarea tocografică a fătului.

Referinţe:

1. Springer Medizin - Hypertonie in der Schwangerschaft richtig behandeln.

2. Dicţionar RoMedic.
3. Wikipedia - Urapidil.
4. MemoMed - ediţia 14, 2008.

Vă mai amintiţi de Cernobâl?

Pentru că eu îmi amintesc de fiecare dată când un tânăr, aşa ca mine, moare din cauza cancerului!

Ieri s-au împlinit 25 de ani de la tragedia din micul sat ucrainian Cernobâl, tragedie care continuă şi azi să facă victime, şi va continua...

Aş putea să vă povestesc multe despre tragedie, pentru că m-am documentat în urmă cu câţiva ani, dar probabil aţi văzut şi voi prin documentare despre ce a fost vorba. Însă altceva vreau să vă spun...

Nu ştiu cum să vă spun, dar generaţia celor de după tragedie ("generaţia Cernobâl"), mai ales a celor concepuţi imediat după (anii 86-95, poate şi mai mult), este posibil ca în viitor să dezvolte o formă de cancer sau unele boli greu de diagnosticat (ex: forme rare de leucemie). Probabilitatea ca acest lucru să se întâmple, după părerea mea, este mult mai mare decât în cazul generaţiei actuale.

Ştim că radiaţiile acţionează imediat ce intră în contact cu organismul viu. Acţiunile unei radiaţii pot fi vizibile imediat, de la câteva minute la câteva zile (ex: radiaţii solare), sau se fac vizibile după câţiva ani de la contactul cu organismul viu. Vezi cazurile Hiroshima şi Nagasaki (Japonia).

Aşa şi cu radiaţiile de la Cernobâl. Au făcut victime atunci, imediat, dar continuă şi astăzi. Au produs atunci o modificare, o denaturare a unei celule, a unei proteine (enzime) din organismul uman, modificare care este vizibilă astăzi sau va fi vizibilă în următorii ani. De aceea, după părerea mea, radiaţiile pot fi numite "ucigaşul lent". Sumbru, nu?

Chiar dacă în acest moment nivelul de radiaţii de la Cernobâl nu pune în pericol sănătatea, nivelul de radiaţii de atunci încă îşi va pune amprenta în multe cazuri de cancer şi boli.

Ceea ce am scris nu este o prezicere de-a mea, ci mai mult o temere!

Votaţi Farmacistul!

LE - 02.05.2011: Vă mulţumesc tuturor pentru susţinere, chiar dacă nu am câştigat! Rămân dator, şi ne auzim la viitorul concurs!

Dragi cititoare şi cititori, dragi bloggeriţe şi bloggeri, Farmacistul are nevoie de voturile voastre! Acum aveţi ocazia să răsplătiţi munca şi timpul investiti de către Farmacist în acest blog ... doar ştiţi că pentru voi o face?! :)

Farmacistul şi Farmacista (perechea lui), participă la un concurs foto pe Facebook, iar cine strânge cele mai multe LIKE-uri câştigă o şedinţă foto de cuplu. Tot ce trebuie să faceţi este să urmaţi următorii paşi:

1. Daţi un LIKE pe Pagina Organizatorului Concursului!
2. Apoi, daţi un LIKE la fotografia Farmacistului!

Vă mulţumesc! >:d<

PS: Concursul durează până luni 2 mai, la ora 21:00! Iar dacă câştig, promit să vin şi cu poze!

Din Japonia?

Asta cu referire la interzicerea consumului de fructe şi legume proaspete, datorită radiaţiei cu iod a acestora. Evident, iodul provine din Japonia, de la Fukushima!

Chiar credeţi că iodul ăla a străbătut 12.000 km până la noi? Hai să fim serioşi?! Doar motiv de ştiri şi de instalat panică printre populaţie. A, şi subiect de dezbatere în emisiuni "naturiste".

Foto by The Japanalyst.

Pasionat de fotografie. Lumina de Paşti.

Ca să vă lumineze sufletul!

Deci pot să-mi deschid farmacie?!

După ce de ziua mea am primit un minunat set business pentru a păstra documentele importante, iepuraşul (Sorina) s-a gândit să-mi aducă "piesa de temelie" dintr-o farmacie. Probabil că vă întrebaţi despre ce este vorba, iar că să nu vă mai ţin în suspans, că-i Sărbătoare, hai să vă arăt cadoul!

Da, am primit MOJAR cu PISTIL! Simbolul farmacistului! Obiectul care-l diferenţiază de restul cadrelor medicale, obiectul care odată ajuns în mâna lui, transformă praful în leac tămăduitor, şi de ce nu, obiectul care-l face pe farmacist să se simtă în mijlocul mijlocului Universului ... Universului Medical. :)

Bun, să lăsăm cuvintele măreţe deoparte şi să vă-ntreb: să-nţeleg că trebuie să-mi fac farmacie?!

Hristos A Înviat!

Vă doresc...

Coloranţi siguri pentru vopsirea ouălor

Că tot suntem în perioada în care majoritatea gospodinelor vopsesc ouă, haideţi să vedem, pe scurt, care sunt coloranţii şi vopselele ce se pot folosi în siguranţă.

Ştim că, coaja ouălor este poroasă, deci prin ea poate trece vopseaua cu care acestea sunt vopsite. Pe lângă vopsea, mai pot trece şi unele bacterii (ex. Salmonella). Acest lucru se poate întâmpla în cazul în care oul a stat un timp mai îndelungat în condiţii necorespunzătoare. Deci, atenţie mare atunci când cumpăraţi ouă vopsite din comerţ! Chiar dacă acestea sunt vopsite în condiţii speciale, coaja încă este parţial poroasă, astfel încât pot pătrunde aceste bacterii.  Nu ştiu dacă la noi se găsesc, dar vă spun aşa... preventiv.

Să revenim la culori. În siguranţă se pot folosi culorile sintetice (DGE), dar cu o oarecare rezervă, deoarece la unele persoane pot provoca alergii. Se mai pot folosi şi culorile vegetale, acestea sunt reprezentate de E 100, E 120 şi E 132.

Cele mai sigure "vopsele" rămân cele naturale! Astfel, puteţi folosi în maximă siguranţă spanacul pentru culoarea verde, chimen sau ceapă pentru culoarea galbenă, ceai sau cafea pentru culoarea maro sau afine şi suc de sfeclă roşie pentru o culoare roz-violet.

Spor la vopsit ouă!

10 lucruri cu privire la rezistenţa antimicrobiană

Scriu acest articol, datorită avertizării date de către OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) cu privire la apariţia infecţiilor microbiene rezistente la medicamente, infecţii ce au atins un prag alarmant în întreaga lume şi depăşesc capacitatea de contracarare a medicamentelor existente.

1. Ce este rezistenţa antimicrobiană?

Rezistenţa antimicrobiană sau rezistenţa la medicamente este capacitatea unui microorganism (cum ar fi bacterii, virusuri, unii paraziţi) de a stopa activitatea antimicrobiană a unei substanţe medicamentoase (cum ar fi antibiotice, antivirale, antimalarice) ce acţionează împotriva sa. Ca rezultat, tratamentul standard devine ineficient, iar infecţia persistă şi se poate răspândii.

2. Rezistenţa la medicamente este o problemă globală

În ultimii ani, folosirea abuzivă de medicamente antimicrobiene a condus la creşterea numărului şi tipurilor de microorganisme rezistente. Prin urmare, multe boli infecţioase pot deveni incontrolabile. Odată cu creşterea comerţului mondial şi călătoriilor, microorgansimele rezistente se pot răspândi cu promtitudine în orice parte a lumii.

3. Care sunt cauzele rezistenţei la medicamente?

Rezistenţa la medicamente este un fenomen natural evolutiv. Când microorganismele sunt expuse la un agent antimicrobian, microorganismele sensibile vor ceda, iar cele rezistente vor rămâne. Acestea pot transmite această rezistenţă descendenţilor lor.

4. Utilizarea necorespunzătoare a medicamentelor conduce la rezistenţă medicamentoasă

Atât folosirea în exces a medicamentelor cât şi folosirea în doză prea mică, contribuie la formarea rezistenţei la medicamente. Garantarea faptului că pacienţii sunt informaţi cu privire la necesitatea de a lua doza corespunzătoare de medicament, necesită o acţiune de informare din partea medicilor, farmaciştilor şi implicare din partea industriei farmaceutice (dozatoare), precum şi a factorilor de decizie politică.

5. Lipsa de medicamente de calitate conduce la rezistenţă medicamentoasă

Majoritatea sistemelor de asigurare a calităţii medicamentelor sunt slabe. Acest lucru poate duce la fabricarea de medicamente de slabă calitate, expunerea pacienţilor la concentraţii sub-optime de substanţă medicamentoasă, creând astfel condiţiile necesare dezvoltării rezistenţei la medicamente. Acest fenomen se întâmplă cel mai frecvent în ţările sărace, unde accesul la medicamente de calitate este redus, iar pacienţii sunt nevoiţi cel, mai adesea, să întrerupă tratamentul mult mai devreme decât ar fi necesar.

6. Creşterea animalelor este o sursă de dezvoltare a rezistenţei la medicamente

Doze sub-terapeutice sunt utilizate frecvent în crescătoriile de animale şi păsări, pentru prevenirea şi tratarea anumitor boli. Acest lucru poate duce la formarea de microorganisme rezistente, care se pot răspândi şi la oameni.

7. Slaba prevenire şi slabul control al infecţiilor pot amplifica rezistenţa la medicamente

Prevenirea deficitară şi slabul control al infecţiilor poate creşte răspândirea infecţiilor rezistente la medicamente. Pacienţii internaţi sunt unul dintre principalele "rezervoare" de microorgansime rezistente. Pacienţii care sunt purtători de microorgansime rezistente pot acţiona ca o sursă de infecţie pentru alţii.

8. Sistemul slab de supraveghere (farmacovigilenţa) contribuie la rezistenţa la medicamente

În prezent, există puţine reţele bine stabilite care colectează în mod regulat şi raportează date relevante cu privire la rezistenţa medicamentoasă. În unele ţări, lipsa aparaturilor de laborator cu care se pot identifica cu exactitate microorgansimele rezistente, conduce la o supraveghere deficitară. Acest lucru afectează capacitatea de a detecta apariţia microorgansimelor rezistente şi capacitatea de a lua măsuri promte.

9. Noile instrumente de combatere a rezistenţei la medicamente întărzie să apară

Medicamentele antimicrobiene actuale îşi pierd pe zi ce trece efectul asupra microorgansimelor. În acelaşi timp, există un declin în dezvoltarea de noi agenţi antimicrobieni. În mod similar, nu există suficiente cercetări pentru a detecta şi diagnostica noile microorgansime rezistente; şi nu există nici cercetări în ceea ce priveşte vaccinurile pentru prevenirea şi controlul infecţiilor. Dacă această tendinţă continuă, arsenalul şi instrumentele de combatere a microorgansimelor rezistente vor fi în curând epuizate.

10. OMS invită părţile interesate pentru a combate rezistenţa la medicamente

Ameninţarea în ceea ce priveşte rezistenţa la medicamente este în creştere. Nu este nevoie de acţiuni urgente; oricine poate juca un rol important în această problemă complexă, problemă care pentru a fi rezolvată necesită o acţiune complexă din partea cadrelor specializate (farmacişti, medici etc.).

PS: Articolul este o traducere în mare parte de pe sit-ul celor de la OMS, cu scop pur informativ. Vă mulţumesc pentru înţelegere.

Recomandare. Tratament Cearcăne

Chiar zilele astea vorbeam cu Sorina despre tratamente împotriva cearcănelor, ce se poate face, ce remedii naturiste se pot folosi, ce produse anticearcăn se găsesc pe piaţă ş.a.m.d. Eu unul, nu mă pricep foarte mult la produsele dermato-cosmetice, aşa că în viitorul apropiat, probabil, nu o să scriu despre aşa ceva.

Dar ce pot să fac, este să vă recomand un articol foarte bun şi foarte util despre tratamentul cearcănelor. Articolul este scris de către doamna dr. Oana Clătici (vezi Blogroll!), medic primar dermatovenerolog. 

Sper să vă fie util!

Primele impresii din practica

Dupa cum  stiti, de aproximativ 1 luna sunt in stagiul de practica obligatorie in farmacie. Pentru ca a trecut ceva timp de cand am inceput, pot spune ca mi-am format o oarecare opinie despre practica, dar si despre farmacia unde sunt repartizat.

Cateva cuvinte despre practica

Daca ma intrebati daca e util sau nu acest stagiu, va pot raspunde ca, depinde din ce unghi privesti problema. La prima vedere toata lumea considera acest stagiu util, ca in urma lui esti cat de cat pregatit sa faci fata intr-o farmacie, ca asa si pe dincolo... Da, asa ar trebui sa fie! Daca privim din acest punct de vedere, reiese ca stagiul este util, dar daca privim mai atent, de pe "teren", lumea nu mai are aceeasi parere.

Si aici intervin cele doua puncte de vedere de  care am spus mai sus. Primul. Daca farmacistul din farmacia unde ai fost repartizat se ocupa de tine, studentul, adica, iti traseaza sarcini de care tu esti foarte mandru si incantat, deci cu alte cuvinte, te integreaza in farmacie, atunci practica incepe sa devina interesanta, utila, si, desigur, incepi sa crezi ca o sa te descurci si singur in viitorul apropiat intr-o farmacie. 

Din fericire, acesta este si cazul meu! In farmacia unde fac eu practica, nu numai doamna farmacist se ocupa de mine, ci intreg personalul. Va dati seama ce important ma simt?

Al doilea punct de vedere. Daca ai ghinionul ca farmacista/farmacistul sa se uite la tine ca la un "ceva in plus" sau chiar sa nu se uite, atunci automat practica devine naspa, plictisitoare si inutila. Deci, problema este relativa!

Am terminat cu "daca este utila sau nu", sa vedem acum o idee si despre perioada de desfasurare a stagiului. Eu unul, nu prea sunt de acord cu perioada in care se desfasoara practica, mai ales cu ultimele doua luni, iulie si august. Nu sunt de acord, pentru ca in septembrie dau licenta, licenta din cateva materii importante, materii ce trebuie repetate. Pe langa materii, trebuie invatate si grile, grile care sunt destul de multe. Si pe langa toate astea, mai trebuie facuta si o lucrare de diploma, lucrare ce necesita timp. Bun, cum sa te pregatesti tu, studentul, pentru toate astea? Altii au putut, poti si tu! Perfect. A, sa nu mai zic de Rezidentiat... Deci, la capitolul acesta mai e de lucrat!

Si acum, cateva cuvinte si despre farmacia Arcatim Nr. 12, unde Farmacistul isi desfasoara cunostintele in domeniu.

Mi-a luat aproximativ o saptamana, sa ma acomodez cu farmacia. Spre surprinderea mea, m-am acomodat destul de repede, si asta doar datorita personalului farmaciei (d-na farmacist sef, d-na farmacist, si d-nele asistente). Am invatat destul de repede pe unde sunt medicamentele si cum se desfasoara activitatea in farmacie.

Aici la activitate am vrut sa ajung, deoarece modul de desfasurare a activitatii, pur si simplu, m-a IMPRESIONAT! Si sa enumar pe scurt activitatile ce m-au impresionat:

• preluarea medicamentelor (marfii) - ca la carte! Nota 10, din partea mea! In aceasta farmacie chiar se verifica individual fiecare medicament, fiecare data, fiecare lot, fiecare sarja, si se grupeaza dupa aceste caracteristici. Dureaza un pic mai mult, dar ai doar avantaje. De ex.: daca cumva vre-un producator cere retragerea de pe piata a unui lot sau sarje, stii intotdeauna care sunt acele medicamente.
• eliberarea medicamentelor o fac doar doamnele farmacist, sau cand o fac asistentele, o fac doar sub supravegherea doamnelor farmacist.
• de gestiune se ocupa, exclusiv, doamna farmacist sef, nimeni altcineva.
• la elibrarea medicamentelor se face, intotdeauna, o anamneza amanuntita, indiferent de cine este persoana, sau ce medicament i se elibereaza. Iar, cand exista dubii, doamnele farmacist se consulta intre ele. De multe ori, din cauza acestui profesionalism, unii pacienti ce asteptau la rand, au plecat.
• sa nu mai zic de acte, registrii de evidenta sau altele, totul este la marele fix. Nu degeaba, la ultimul control, cu privire la respectarea Regulilor de Buna Practica Farmaceutica, farmacia a fost pe primul loc pe Timisoara, si cred ca si pe jud. Timis!

Din partea mea, atat farmacia cat si personalul, au nota 10 cu felicitari!

"Ce se intampla doctore?"

Am cautat pe intreg internetul ultima emisiune "Ce se intampla doctore?", dar din pacate nu am gasit-o, sau nu stiu eu sa caut unde trebuie. Nu, nu vroiam sa o redau la mine pe blog, ci doar m-a mirat un aspect legat de emisiune.

Marti noaptea, am vazut emisiunea in reluare si mi-a sarit in ochi un subiect abordat in emisiune. Eu stiu ca in aceasta emisiune se prezinta tot felul de tratamente, recomandari, diete, proceduri etc. etc., dar nu stiam ca se prezinta si moda. Da, moda! Adica ce se poarta sezonul asta, ce haine, ce culori, ce pantofi, deci lucruri ce tin de moda.

Eu stiu ca o imbracaminte adecvata, frumos aleasa, asortata, culori nu stiu de care, ne fac sa ne simtim mai bine dpdv psihic, dar, totusi, este vorba de o emisiune dedicata sanatatii! Sau cel putin asa arata. 

Bine, eu nu am nimic cu emisunea, chiar imi place, ma uit din cand in cand, dar ziceam si eu.... Cum ar fi sa mergem la doctor si sa inceapa sa ne dea indicatii despre vestimentatie? Parca nu se leaga! 

Cum ar fi ca de azi sa incep sa scriu si eu despre semnul ce prevesteste sfarsitul lumii (da, catedrala Sagrada Familia a luat foc), despre cum americanul-canadianul-patagonianul Cornel a uitat sa vorbeasca limba romana, desi el a crescut vreo nu stiu cati zeci de ani in Romania, despre cum Margaritescu de la Dinamo a fost arestat si alte mondenitati d'astea?! A, era sa uit de Becali... Chiar, cum ar fi? Pentru ce ati mai intra pe blog? Sau mai bine spus, ce ati mai intelege din ce as scrie? Azi despre antibiotice, maine despre raceala lui Bote, si tot asa... Ar fi ceva, nu?

Bine, acuma am exagerat si eu putin, dar ati prins ideea? Si eu mai scriu sau voi scrie intamplari din viata de zi cu zi a mea (pe unde mai merg, fotografii, ce planuri am samd), pentru ca aceste e un blog, blogul personal al Farmacistului, dar nu o sa recomand niciodata ce masina sau telefon sa va luati.

Pai ori vorbim de sanatate, ori nu mai vorbim?!

PS: Daca gasiti emisiunea, un link ar fi binevenit.

Automedicatia, o reala problema

Din nou vin cu cateva statistici in ceea ce priveste "fenomenul" automedicatiei. In urma ultimelor statistici pe care le-am vazut, incep sa cred tot mai mult ca automedicatia reprezinta o problema reala la aceasta ora. Da, trebuie facut ceva! Dar ce? Farmaciștii și medicii din Europa incearca sa gaseasca solutii, dar momentan fara prea mari rezultate.

Ultimele statistici se refera la automedicatia in cazul durerii. Mai exact, la faptul ca pacientii, in special tineri, in ciuda persistentei durerii, refuza sa consulte un medic sau un farmacist, si prefera sa apeleze la cunostintele proprii, a vecinului, a colegului de servici sau a prietenilor.

In ultimul studiu, desfasurat in Germania, ce a cuprins un numar de 2500 tineri cu varstele intre 12 si 21 ani, s-a aratat ca 16% (408 pacienti) dintre acestia sufera de dureri de cap pe o perioada mai mare de 3 luni. De remarcat este faptul ca, dupa 2 ani de la primul studiu, 155 dintre acestia inca acuzau dureri de cap.

Durerile de cap ce apar o data pe saptamana sau de mai multe ori si au o intensitate de 7-10 pe scala analgezica (0 - 10), in cele mai multe cazuri, sunt dovada unei probleme reale, ce necesita consult medical de urgenta.

In ciuda persistentei durerii, in primul an de studiu, 71% dintre pacientii chestionati au ales ca metoda de tratament automedicatia, refuzand sa ceara un consult medical. Ingrijorator este faptul ca dupa 2 ani, la al doilea chestionar, procentul a crescut la 82%.

Va dati seama, daca in Germania acest fenomen ia proportii, in sens negativ, cum va evolua in urmatorii ani in tari precum Romania? Nici nu vreau sa ma gandesc!

Acest fenomen al automedicatiei va lua amploare, cu cat vor aparea tot mai multe sit-uri si bloguri, care neavand in spate o persoana calificata si bine documentata, vor recomanda diferite tratamente si medicamente pentru vindecarea anumitor afectiuni. Trebuie privit si acest aspect, pentru ca dpmdv, la ora actuala incepe sa devina o reala problema.

Ce mi-au transmis cititorii!

În urmă cu ceva timp am lansat un sondaj, pentru a vedea unde mă situez cu blogul, ce informaţii doresc cititorii farmacistului să citească aici pe blog, pentru a depista punctele slabe, dar şi pe cele bune ale blogului şi, desigur, pe ale mele, şi... am aflat. Cititorii acestui blog şi-au sacrificat cele 5 min. din timpul lor preţios pentru a răspunde la sondaj, iar eu nu pot decât să le MULŢUMESC pentru acest lucru!

Sincer, nu mă aşteptam să participe mai mult de 20 de persoane, şi asta deoarece blogul acesta nu are nici 6 luni de existenţă, dar se pare că au fost cu o idee mai mulţi. Încă odată vă mulţumesc!

Deci, să vedem ce spun cititorii!

REZULTATELE SUNT:

1. În urma sondajului, am aflat că blogul este citit în mare măsură de către fete/femei, cumulând un procent de 69%;
2. 88% dintre cititori, au vârsta cuprinsă între 19 - 44 ani;
3. Cei mai mulţi, ce citesc blogul, sunt ca şi mine, studenţi la Farmacie, cumulând un procent de 38%. Sunt urmărit şi de un procent de 19% farmacişti.... spre bucuria mea. 31% au alte profesii, iar 13% sunt încă elevi/studenţi;
4. Se pare că am un blog bine indexat în motoarele de căutare (trăiască Google!), deoarece majoritatea a-ţi ajuns pe blogul farmacistului în urma căutarii pe aceste motoare. Procentul este de 44%. Nu departe de cei ajunşi în urma căutării, sunt cei care au văzut blogul menţionat pe un alt website/blog. Aceştia sunt reprezentaţi de un procent de 31%.
5. Dacă până acum se pare că stau destul de bine, la acest punct apre primul "minus". Să vedem despre ce este vorba! 38% dintre voi, citesc acest blog doar o dată pe lună sau chiar mai rar. Sper ca pe viitor să vă captez mai mult atenţia asupra blogului! 31% citesc o dată pe săptămână, iar 25% de câteva ori pe săptămână. Deci, mai am de lucrat!
6. 33% dintre voi, citesc acest blog deoarece descoperă lucruri interesante şi utile, 26% pentru a fi la curent cu noutăţile din domeniul farma, iar pe 22% vă interesează opinia mea cu privire la diverse subiecte. Important! Se pare că 7% au găsit rezolvarea problemelor de sănătate! Mă bucură tare mult să văd asta!
7. 69% au spus că articolele de pe blog le-au fost de folos într-o oarecare măsură, iar 6% într-o mare măsură. Mă bucur din nou! Restul de 26% au răspuns cu într-o mică măsură/deloc. Sper să mă citiţi în continuare!
8. Majoritatea de 69%, nu comentează niciodată pe acest blog! Într-adevăr, multe articole sunt în scop pur informativ, dar la restul...?! Să fie de vină sistemul de comentarii? Aici chiar am o problemă, ce trebuie rezolvată!
9. 38% au recomandat blogul şi altor persoane, 38% nu, iar 25% mi-au promis că o vor face. O puteţi face prin intermediul butonului "Îmi place" de la sfârşitul articolelor. Folosiţi-l cu încredere!
10. La întrebarea "Ce subiecte ar trebui abordate mai des?", 38% dintre voi, vor mai multe recomandări de medicamente şi tratamente, 38% vor la fel ca şi până acum, iar 19% doresc consilierea pacientului. Eu zic că, momentan, mă încadrez în cerinţe.

*la sondaj au participat un total de 32 persoane.

Cam acestea sunt rezultatele! După cum se vede, am insistat pe rezultatele cu procentaj mare, dar să ştiţi că am luat în considerare şi pe celelalte.

Concluzie:

Deşi, blogul e pe o pantă ascendentă, iar cititorii sunt relativ mulţumiţi şi pe zi ce trece tot mai mulţi, se pare că.... MAI AM MULT DE MUNCĂ!

Vă mulţumesc!

PS: La anu' vă aştept pe toţi să participaţi la sondaj!

Lista medicamentelor esenţiale pentru mamă şi copil

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a lansat, pentru prima dată, o listă cu 30 de medicamente esenţiale pentru siguranţa mamei şi nou-născutului.

Medicamentele au fost alese de către experţi în domeniul sănătăţii mamei şi copilului, şi în funcţie de:

• răspândirea globală a bolii;
• dovada de eficacitate şi siguranţă, în ceea ce priveşte prevenirea sau tratarea principalelor  cauze ale mortalităţii maternale, a nou-născutului şi a copilului.

Anual, aproximativ 8,1 milioane de copii, cu vârsta sub 5 ani, mor, iar aproximativ 1000 de femei, în special din ţările în curs de dezvoltare, mor în fiecare zi, datorită complicaţiilor din timpul sarcinii sau de la naştere. Astfel, îmbunătăţirea sănătăţii mamei şi a copilului a ajuns să fie privită, la nivel mondial, ca o prioritate.

Medicamente esenţiale pentru mamă

Complicaţiile din timpul sarcinii şi naşterii sunt cauza principală pentru majoritatea deceselor maternale. Lista de medicamente esenţiale cuprinde medicamente pentru tratarea:

• hemoragiei severe (hemoragie post-partum);
• hipertensiunii arteriale (pre-eclampsie şi eclampsie);
• infecţiilor materne (sepsis);
• infecţiilor cu transmitere sexuală;
• şi prevenirea naşterii premature.

Medicamente esenţiale pentru copii sub 5 ani

Medicamentele pentru copii trebuie să fie disponibile în forme şi doze ce permit administrarea cu uşurinţă, şi în funcţie de diferitele criterii ce caracterizează această categorie de pacienţi: greutate, vârstă etc. Ideale sunt formele solide, uşor dispersabile în lichide şi cu un gust plăcut.

Adaptarea medicamentelor destinate adulţilor, prin ruperea sau zdrobirea comprimatelor şi dizolvarea lor în lichid, poate duce la un tratament ineficace sau nesigur. Din păcate, de multe ori se apelează la această practică, şi asta din lipsa, încă, a multor medicamente destinate segmentului pediatric.

Lista de medicamente esenţiale cuprinde medicamente pentru tratarea:

• pneumoniei;
• diareei;
• malariei;
• sepsis-ului neonatal;
• infecţei cu HIV/SIDA;
• deficitului de vitamina A;
• de asemenea, sunt incluse şi tratamentele pentru îngrijirile paliative şi pentru durere.

Medicamentele esenţiale pentru mamă şi copil sunt incluse în noul ghid WHO Model List of Essential Medicines, ghid ce este revizuit o dată la doi ani.

Soluţie pentru înlocuirea farmaciilor non-stop

Pentru că România este încă deficitară la capitolul "farmacii non-stop", se pare că ar fi o soluţie ce ar putea rezolva această problemă. Desigur, soluţia nu vine de la noi, ci de la francezi!

Nu de mult timp, farmaciile din Franţa au amplasat un automat de medicamente în vitrină, prin intermediul căruia pacientul poate să-şi cumpere medicamente fără reţetă şi articole de prim-ajutor la orice oră din zi şi din noapte. Inteligent, nu?!

Chiar stăteam şi mă gândeam cum ar arăta astfel de automate în farmaciile de la noi?! Mie unul mi s-ar părea o ideea extraordinară să văd în vitrinele farmaciilor asemenea aparate, în primul rând datorită utilităţii sale, iar în al doilea rând, mi-ar plăcea ca atunci când am o urgenţă să pot găsi produsul farmaceutic de care am nevoie, chiar dacă este toiul nopţii. 

Şi mai văd un beneficiu al acestor aparate, şi anume, din punct de vedere economic. Vă daţi seama că întreţinerea unui astfel de aparat nu implică costuri la fel de mari precum salariul unui farmacist aflat în tură de noapte?! Deci, farmacia respectivă poate face economii destul de importante.

Totuşi, acest automat are limitele sale! Datorită numărului limitat de produse, după părerea mea, nu poate fi folosit în zonele cu trafic mare, cum ar fi bulevarde, spitale, zone aglomerate. În aceste zone cererea de medicamente este destul de mare, astfel încât acest automat nu poate satisface cererea de medicamente. Aşadar, aceste farmacii necesită prezenţa unui farmacist pe perioada nopţii.

Acest automat, ar merge destul de bine în cartiere mici, în complexe studenţeşti sau în mediul rural, şi cred că în viitor ar trebui implementat şi la noi. Cred că ar funcţiona destul de bine!

Ţi-ai spus părerea despre blog?

Acum ceva timp am lansat un sondaj, unde voi cititorii puteţi să vă spuneţi părerea despre acest blog, ce vă doriţi de la el, ce vă place sau nu vă place, de ce-l citiţi şi multe altele. Aşa că întreb: Tu, ţi-ai spus părerea despre blog?

Dacă nu ai făcut-o, mai ai la dispoziţie 2 zile, după care voi publica, după cum am promis, rezultatele acestui sondaj. Reamintesc, nu durează mai mult de 5 minute!

Vă mulţumesc!

Mai mult polen datorită emisiilor de dioxid de carbon?

La şcoală am învăţat că plantele şi copacii sunt "prietenii omului", deoarece consumă dioxidul de carbon din atmosferă, iar în schimb eliberează oxigen. Dar, unele specii de plante şi copaci produc polen, polen ce la unele persoane poate produce tot felul de alergii.

În urma rezultatelor unui studiu desfăşurat la nivel european şi publicat pe BBC News, se pare că emisiile de CO2, din ce în ce mai mari, influenţează într-un mod favorabil producerea de polen. Astfel, se explică numărul din ce în ce mai mare de cazuri de alergii, tot mai frecvent raportate la nivel european.

Printre cele mai frecvent întâlnite alergii se numără rinita alergică şi febra fânului, incidenţa lor crescând în ultimii ani cu aproximativ o treime în ţările europene puternic industrializate.

Copacul cei mai incriminat de producerea polenului este mesteacănul, acesta fiind şi cel mai des întâlnit în oraşele din Europa. Astfel, dacă până acum s-a crezut că plantarea de copaci în oraşe este un beneficiu pentru populaţie şi pentru atmosferă, deoarece reduce nivelul de CO2, în urma acestei descoperiri va trebui regândită strategia de plantare a copacilor în aceste oraşe.

Preţ de supermarket vs. preţ de farmacie

În ultima perioadă primesc tot mai des următoarea întrebare: "de ce unele produse, ce se găsesc şi în supermarket-uri, sunt mai scumpe în farmacie?" Când spun produse, fac referire la unele OTC-uri (Strepsils, Trachisept, Vitamine, Calciu etc.), la produsele dermato-cosmetice şi la produsele destinate segmentului pediatric (formate în general din diferite sortimente de lapte praf). Cel puţin pe acestea le-am observat eu prin supermarket-uri.

În cele mai multe cazuri, în supermarket toate produsele sunt mai ieftine decât în magazinele de cartier sau magazinele de la sat, deci este normal ca şi în farmacie preţul unui astfel de produs să fie mai scump decât în supermarket. Spre deosebire de ABC-urile de cartier, care se aprovizionează de la supermarket-uri, deci au o justificare a creşterii preţului, farmaciile se aprovizionează cu OTC-uri şi alte produse de la aceeaşi furnizori ca şi supermarket-urile. Deci teoretic, farmacia ar trebui să aibă acelaşi preţ cu supermarket-ul!

Dar, aici intervine un mic amănunt destul de important! Atât supermarket-ul cât şi farmacia, ca societate comercială, au un adaos propriu, o politică proprie de marketing, politică ce poate să difere de la societate la societate. De exemplu: supermarket-ul are un adaos per produs de 5%, farmacia X are un adaos de 20%, farmacia Y 25%, farmacia Z 50%. Aşadar, de aici se explică faptul că, într-un supermarket preţul la produsul A este de 20 lei, iar în farmacie, acelaşi produs A se găseşte la 30 - 35 lei.

A doua explicaţie ar fi următoarea! Ia gândiţi-vă câte produse cumpără un supermarket şi câte produse cumpără o farmacie, ce valoare însumează produsele cumpărate de supermarket şi ce valoare însumează produsele cumpărate de către o farmacie? Făcând un calcul simplu, vom vedea că supermarket-ul câştigă per total mult mai mult decât o farmacie, chiar dacă are un adaos mult mai mic per produs. Recuperează la cantitate.

"Şi, totuşi, de ce să cumpăr din farmacie dacă preţul este mult mai mare decât în supermarket?" Păi nu trebuie să cumperi neapărat din farmacie, poţi cumpăra şi de la supermarket, mai ales în această perioadă în care orice bănuţ contează.

Dar să nu uităm un lucru, foarte esenţial! În supermarket, angajatul nu are cunoştinţe de pediatrie, nu are cunoştinţe de medicină şi farmacie, nu are cunoştinţe de dermato-cosmetologie pentru a putea să-ţi recomande în siguranţă unul dintre aceste produse, şi pe lângă toate astea, nici măcar nu este obligat să-ţi acorde vre-un sfat.

Pe când într-o farmacie, farmacistul/farmacista deţine toate cunoştinţele necesare pentru a putea recomanda în siguranţă un produs, şi pe lângă aceste cunoştinţe, este obligat prin lege să acorde consiliere pacientului. 

Deci, atunci când mergeţi la o farmacie, pentru a cumpără un OTC, un lapte praf, o cremă pentru bătături sau orice altceva, gândiţi-vă că în acel preţ, ceva mai mare, poate fi inclusă şi consilierea pe care ţi-o acordă, dar şi munca farmacistului, muncă ce constă nu doar în eliberarea de medicamente în cele 8 ore cât se află în farmacie, ci şi în documentarea pe care o face pentru a fi mereu la curent cu toate informaţiile necesare, informaţii ce îl ajută să îţi recomande în siguranţă orice produs destinat îmbunătăţirii sănătăţii tale.

Pentru final, am şi o veste bună! Companiile distribuitoare de astfel de produse, s-au gândit să facă în aşa fel încât, farmaciile să beneficieze de reduceri la cumpărarea lor, totul cu scopul de a exista peste tot aproximativ acelaşi preţ. Aşadar, în curând veţi putea cumpăra din farmacii aceste produse la preţuri asemănătoare cu cele ale supermarket-urilor, dar beneficiind de informaţii documentate şi consiliere adecvată! 

Testarea medicamentelor pe cipuri?

După cum ştiţi, un medicament pentru a fi pus pe piaţă trebuie să treacă printr-o serie teste şi încercări cu privire la eficacitatea sa. Acest proces durează minim 10 ani şi implică o serie de costuri financiare foarte mari. Astfel că, o echipă de cercetători de la Zentrum für Biomolekulare Wirkstoffe (Centrul pentru Agenţii Biomoleculari), din cadrul Universităţii din Hanovra, au dezvoltat un cip impregnat cu un substrat format din proteine, cu ajutorul căruia vor putea testa eficacitatea unor medicamente. Testarea medicamentelor cu un astfel de cip este mult mai rapidă şi mult mai ieftină.

Oamenii de ştiinţă, au impregnat pe suprafaţa cipului o serie de proteine, cu ajutorul cărora vor putea testa eficacitatea unor medicamente în diferite afecţiuni. De asemenea, vor putea determina şi efectele secundare ce pot apărea la prima administrare, cât şi impactul medicamentelor asupra organismului pe termen lung.

Până acum, cercetătorii au testat medicamente împotriva cancerului, teste ce s-au dovedit promiţătoare. În perioada următoare, cercetătorii doresc să testeze noi medicamente împotriva malariei, împotriva bacteriilor şi a ciupercilor.

Cu această descoperire, probabil, în următorii 20 de ani se va renunţa definitiv la testarea medicamentelor pe oameni. Un lucru bun, nu?!

Cum acordăm primul ajutor? Partea III

Am întârziat puţin cu acest articol, dar ca să nu mai pierdem vremea cu explicaţiile, să vedem cum acordăm primul ajutor în următoarea situaţie?

Cazul 2

Bărbat, cade de pe motocicletă, iar în urma căderii motocicleta cade peste el prinzându-i picioarele. Rănit, omul strigă după ajutor în speranţa ca cineva să vină să-l ajute să-şi scoată picioarele de sub motocicletă. Din păcate nimeni nu opreşte şi nimeni nu sună la Ambulanţă! În cele din urmă, bărbatul reuşeşte să ridicie motocicleta şi să ajungă la spital.

Cum acordăm primul ajutor în acest caz?

Spre deosebire de cazul anterior, unde oamenii de pe stradă, ce acordau primul ajutor, nu ştiau exact cum să procedeze, în acest caz nimeni nu a oprit să dea o mână de ajutor victimei sau să sune la 112. Din cele povestite de acest om, eu am tras concluzia că este vorba de iresponsabilitate şi de neştiiţă din partea trecătorilor, în ceea ce priveşte acordarea primului ajutor.

Să vedem cum procedăm? Indiferent că este vorba de un accident de motocicletă sau accident de maşină, procedăm în felul următor:

• ne oprim să vedem despre ce fel de accident este vorba, dacă implică sau nu victime;
• dacă avem victime, sunăm imediat la 112 şi cerem Salvarea;
• dacă putem scoatem victima din maşină sau de sub motocicletă;

Atenţie 1! Dacă victima este blocată în maşină, NU ÎNCERCĂM să o scoatem, nu tragem de ea, pentru că riscăm să-i provocăm unele fracturi ce îi pot face mai mult rău! În acest caz, aşteptăm intervenţia echipajelor specializate!

Atenţie 2! Dacă maşina sau motocicleta se află în flăcări, încercăm să stingem incendiul şi să scoatem victima cât mai repede posibil. În aceste cazuri, se poate "forţa" scoaterea victimei!

• după ce am scos victima din maşină sau de sub motocicletă, se lasă întinsă şi se aşteaptă Ambulanţa, chiar dacă victima este conştientă;.
• dacă victima este inconştientă, se verifică pulsul, se verifică respiraţia, se pot asculta şi bătăile inimii, se face hiperextensia capului sau victima se aşează în PLS (poziţia laterală de siguranţă). Aceste manevre le-am explicat în cazul anterior!

Recomandare personală: dacă te afli într-un loc unde nu ai semnal la telefon sau în acel moment nu ai telefonul la tine, NU ABANDONA VICTIMA pentru a cere ajutor! Pune-o în maşină şi du-te cu ea la spital, chiar dacă există riscul de a-ţi murdări maşina. Până la urmă este vorba de viaţa unui om... maşina se va spăla! Gândeşte-te că în locul victimei poţi fi chiar tu, poate fi mama ta, poate fi tatăl tău, fratele, sora, sau chiar cineva drag ţie, şi ai fi bucuros dacă cineva te-ar (i-ar) salva!

Deci, chiar dacă înainte cu 2 minute, un motociclist te-a supărat, depăşind neregulamentar sau orice altceva, dacă îl vezi căzut, opreşte, verifică, sună la 112! Aceste mici gesturi îi pot salva viaţa!

Recomandare generală: Acordă primul ajutor atunci când eşti sigur că acţiunile pe care le vei face nu îţi pun ţie integritatea corporală sau viaţa în pericol, oricât de dragi şi apropiate îţi sunt victimele!

Cauza închiderii spitalelor

Până acum am tot criticat că se închid spitale, în loc să se construiască altele. Bun, am criticat, am acuzat că Guvernul nu e capabil, lumea îl înjură pe Boc şi pe Băsescu ş.a.m.d., dar acum hai să spunem şi care ar fi motivul închiderii acestor spitale?!

Spre bucuria mea, Premierul Emil Boc, invitat fiind la emisiunea "După 20 de ani" de la ProTV, a spus cam acelaşi lucru pe care l-am spus şi eu acum câteva luni. Adică, o cauză a ceea ce se întâmplă astăzi, este frauda din sistemul sanitar care a existat în anii precedenţi. Nu mai detaliezi despre ce este vorba, pentru că am făcut-o deja!

Ce m-a bucurat şi mi-a dat o rază de speranţă, este faptul că domnul Boc a spus că există propuneri, ca unele din aceste spitale să fie transformate în centre de permanenţă sau cabinete pentru medicii de familie. Sper să fie aşa şi să nu fie cum am zis eu!

Pentru cine nu a văzut emisiunea, poate să o facă aici!

Accesul românilor la medicamentele de ultimă generaţie, inexistent

În orice discuţie, unde am ocazia să spun că în România se tratează pacienţii cu medicamente de "mâna a treia", faţă de alte ţări europene, unde pacienţii beneficiază de medicamente de ultimă generaţie, o spun! Iar ca să susţin cele spuse, să vedem ce arată ultimul sondaj făcut de către European Federation of Pharmaceutical Industries and Associations, cu privire la accesul populaţiei, din 16 ţări ale Uniunii Europene, la medicamentele de ultimă generaţie?!

Aşadar, conform studiului, perioada de aşteptare pentru medicamentele de ultimă generaţie variază între 88 şi 392 zile, din momentul în care Agenţia Europeană a Medicamentului (EMA) aprobă punerea pe piaţa a acestora. 

Excepţie: În Germania şi Anglia medicamentele sunt accesibile pacienţilor imediat după ce EMA aprobă punerea pe piaţă.

De exemplu, în Belgia perioada de aşteptare este de 392 zile, în Suedia este de 206 zile, iar în Austria este de 88 zile. Din păcate, în România această perioadă este mult mai mare, undeva pe la 1000 de zile. Deci o perioadă de aproximativ 3 ani!

Având în vedere că la această perioadă se adaugă şi perioada în care Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM) şi Ministerul Sănătăţii aprobă punerea pe piaţă a medicamentelor, perioada  se prelungeşte la peste 1000 de zile.

Ca să vă daţi seama ce înseamnă acest lucru, vă mai spun că, în acest moment avem pe piaţa din România medicamente aprobate de EMA la începutul anului 2007, deci suntem în urma cu exact 4 ani. Şi perioada creşte!

E cu colesterol...?

Sursa

Despre desfiinţarea spitalelor

"Ţările civilizate încearcă să construiască noi spitale, noi le desfinţăm!"

Motivul. Nu funcţionează în condiţii optime. Adică, nu te poţi trata în siguranţă, nu sunt performante. Din câte ştiu eu, în unele chiar erau condiţii decente.

Ce punem în loc? Aziluri de bătrâni. Asta-i, aşa... ca să mai închidă gura lumii. Nu zic că nu e bine să existe aziluri, dar nu desfiinţând spitale.

Scopul. Acum dacă vor fi mai puţine spitale de întreţinut, statul va putea dota celelalte spitale cu aparatură şi medicamente. Deci, în sfârşit vom avea condiţii în spitale, şi ne vom putea trata liniştiţi. Hai, voi chiar credeţi că aşa va fi? Eu nu!

Bani au avut tot timpul spitalele, şi pentru echipamente şi pentru medicamente, dar din păcate s-au dus înspre alte zări. Când au primit de la europeni aparatură, ori i-a "făcut vânt", ori a ţinut-o în depozite pe motiv că nu ştiau să o folosească. Deci, bani au existat tot timpul, dar nu s-a făcut nimic în folosul oamenilor! Aşa că ce îmi spun ei mie, că o să doteze spitalele ce au rămas, e o mare frecţie...

Bine, acum mai există şi alte posibilităţi. Una, pentru înfiinţarea de aziluri se pare că statul român ar primi de la UE nişte milioane de euro. Eh, ei au deja, de acum, fostele spitale pe post de aziluri, deci nu se vor mai cheltui banii aceia, iar ca urmare cineva va rămâne cu banii, sau măcar cu o bună parte din ei. Că doar nu îi va utiliza în folosul oamenilor... n-or fi proşti!

A doua posibilitate, este ca cineva să cumpere fostele clădiri din unele zone, la preţuri de nimic, pentru a înfiinţa clinici private. Pe deoparte e de bine, dacă se vor înfiinţa, dar pe de altă parte nişte bani destinaţi statului, adică nouă, vor dispărea prin nu ştiu ce buzunare. Înţelegeţi unde bat?! Şi oricum, încă românii nu au posibilitatea de a merge la clinici private.

Dacă ar fi după mine, în toate oraşele cu mai mult de 10.000 locuitori aş înfiinţa un mic spital. Nu trebuie să fie "mega" spitale, ci doar nişte spitale mici, dotate corespunzător, unde se pot primi orice fel de urgenţe, unde se poate stabiliza bolnavul până la mutarea într-un spital unde se pot efectua procedurile necesare. Iar, în localităţile cu mai mult de 3000 de locuitor, aş înfiinţa unităţi de primire urgenţe, cu salvare şi dotate corespunzător.

A, nu avem bani... ştiu! Avem bani pentru alte proiecte, de exemplu  autostrăzi. Ca dovadă, în 20 de ani s-au făcut, hai... 100 km de autostradă. Bani aruncaţi!

Tot stau şi mă întreb cum naiba în alte ţări spitalele din mediul rural nu se închid? Locuitorii lor au nevoie de spitale, iar românii nu? Suntem cumva cel mai sănătos popor?

Mai jos aveţi câteva spitale, din comunităţi destul de mici. După cum veţi observa nici unul nu este foarte mare.

   

 

Urare de Ziua Mondială a Sănătăţii

De Ziua Mondială a Sănătăţii eu îmi doresc un singur lucru, şi anume:

Îmi doresc ca ţara asta să înceapă să se vindece de toate "bolile" ce îi suprimă forţa vitală. Atât... nimic mai mult!

Tu ce îţi doreşti?

Şi vă mai doresc ceva... important: MULTĂ SĂNĂTATE!

Cum acordăm primul ajutor? Partea II

Spuneam în prima parte că românii nu ştiu acorda primul ajutor, iar ca urmare, ori fac nişte greşeli uriaşe sau, mai rău, nu acţionează în nici-un fel. Ca să susţin cele spuse, în articolul anterior, am dat două exemple: unul cu o femeie ce cade în faţa tramvaiului, iar al doilea cu un motociclist ce cade de pe motocicletă.

Prin acest articol nu în cerc să arăt pas cum pas cum se acordă primul ajutor, ci voi încerca să aduc un plus de responsabilitate.

Mulţi dintre noi, atunci când sunt puşi în faţa de a acorda primul ajutor, nu ştiu exact ce să facă, cum să procedeze, iar ca urmare nu acţionează, preferând să stea deoparte, sau acţionează, dar o fac prost. Partea cu statul deoparte sau ignorarea, după părerea mea, ţine de responsabilitatea fiecăruia, de cum este educat fiecare dintre noi.

Bun, să nu mai pierdem vremea cu introducerea, ci să trecem la "treabă"!

Cazul 1

Femeie, 55 - 60 ani, cade (leşină) pe liniile de tramvai. În cădere se loveşte la cap şi îşi pierde cunoştinţa. Doi bărbaţi o mută de pe liniile de tramvai pe trotuar. Deşi femeia este în stare de semiconştienţă, unul dintre ei încearcă insistent să o ridice. Între timp, celălalt sună la 112.

Cum acordăm primul ajutor în acest caz?

Până la un anumit punct, cei doi, au procedat bine. Au luat victima, au mutat-o într-un loc sigur şi au sunat la 112.

Deci, dacă victima se află într-un loc periculos, se scoate din acel loc (Atenţie! Dacă există un pericol ce ne poate pune integritatea în pericol, mai bine aşteptăm intervenţia echipajelor speciale, idiferent de situaţie şi de cine este victima.), iar apoi se sună la 112 şi se cere Ambulanţa. Apoi, dacă nu ştii ce să faci, iar victima este semiconştientă, nu încerca să o ridici... niciodată! Las-o întinsă, iar dacă are haine în jurul gâtului, desfă-le! În rest, repet, dacă nu ştii ce să-i faci, nu fă nimic, aşteaptă Ambulanţa!

Ce se mai poate face?

Pe lângă cele enumerate mai sus, se mai poate face:

• picioare la 20 grade;
• se măsoară pulsul: la antebraţ (mână) sau la gât (vezi imagiile);

 

• se analizează respiraţia: dacă respiră sau nu, cum respiră;
• se pot asculta bătăile inimii; se pot asculta punând urechea pe torace, în zona inimii;

Atenţie! Când victima se află în stare de inconştienţă există riscul să-şi îngită limba, ceea ce poate duce la sufocare.

Ce se poate face în acest caz?

• se face hiperextensia capului (se dă capul pe spate); (vezi imaginea).

• sau se aşează victima pe o parte; această poziţie se mai numeşte POZIŢIE LATERALĂ DE SIGURANŢĂ (vezi imaginea);

Aceste manevre ajută victima să poată respira.

Cam acestea ar fi principalele manevre ce se pot face în acest caz. În rest, nu trebuie să se facă nimic, doar să se aşetpte echipajul medical! Dar nu uitaţi, cel mai important e să sunăm la 112 şi să cerem Ambulanţa!

Va continua...

Şi eu când spunem că suntem o ţară de lumea a-3a...

Pentru că:

• spitalele româneşti sunt adevărate focare de infecţie;
• toată lumea (mă refer la ţări) înfiinţează noi şi noi spitale... la noi se închid;
• medicii români confundă sarcina cu pietrele la rinichi;
• farmaciile de circuit deschis nu mai au voie să elibereze citostatice injectabile; 
• multe medicamente ce în alte ţări sunt interzise, la noi se comercializează în neştire (pentru informaţii căutaţi pe google); De exemplu: aulin (nimesulid).
• pentru că alţii ("mai deştepţi") au spus că algocalminul e periculos, noi ne-am conformat şi îl interzicem, şi ce punem în loc? Doar "petarde" de medicamente, gen paracetamol... Revin cu un articol despre subiect!
• nu avem acces la tratamente, nici măcar pe jumătate faţă de alţi europeni; ca urmare avem şi un consum de până la 4 ori mai mic de medicamente faţă de ţările dezvoltate din europa; suntem sănătoşi... de aia!
• exemplele pot continua...

Deci, nu vă mai supăraţi când cineva afirmă că suntem o ţară de lumea a 3-a în ceea ce priveşte sănătate, pentru că la ora asta chiar suntem. Dacă o ţinem tot aşa în curând ajungem şi de lumea a 4-a!

Românii nu ştiu acorda primul ajutor. Partea I

Nu, nu vin cu vreo statistică sau ceva de genu, ci vin cu propria mea constatare. Cum am ajuns eu la această concluzie? Simplu!

Acum două zile, în timp ce mergeam la farmacia unde îmi fac stagiatura obligatorie, în faţa tramvaiului, ce timp de 4 zile îmi este mijloc de transport de lux, a căzut o doamnă... probabil a leşinat. Doamna avea undeva între 55 şi 60 de ani. În momentul impactului cu solul, mai exact cu betonul şi liniile de tramvai, logic, a dat cu capul de acestea. De precizat: tramvaiul staţiona în staţie, deci nu a trecut peste ea.

Din spusele (ţipetele) celor aflaţi la faţa locului, am înţles că doamna noastră era inconştientă. Trei oameni, au luat-o din faţa tramvaiului şi au dus-o pe trotuar. Până aici, totul pare a fi în regulă, dar...

Acum apare problema! În loc să o lase întinsă pe trotuar, nu mai zic de picioare la 45 grade faţă de sol, desfăcut hainele din jurul gâtului sau alte poziţii şi manevre, un domn, bine făcut, se chinuia de zor să o ridice în picioare pe doamna noastră, care pe jumătate era leşinată. 

Bun, această întâmplare face parte din categoria AŞA NU!

A, doua întâmplare care m-a făcut să ajung la această concluzie, a fost accidentul unui blogger cunoscut. După ce acesta a căzut de pe motocicletă, deşi era încă pe marginea drumului, cu motocicleta peste picioare, nici-un trecător nu a oprit să-i acorde primul ajutor, ba mai mult, din câte am înţeles, nici unul din trecători nu a sunat la 112. Trist!

Şi această întâmplare face parte din categoria AŞA NU!

Ştiţi de ce nu a oprit nimeni? Vă spun eu! Pentru că aceia care au trecut pe lângă el, la fel ca mulţi alţi români, nu sunt educaţi în acest sens, nu ştiu ce să facă în asemenea situaţii, deci nu au simţul răspunderii. Pare greu de crezut, dar mulţi nu ştiu cum să procedeze în asemenea situaţii!

Motivul este destul de banal, şi anume: "dacă vreau să-l ajut, şi în loc să-l ajut îi fac mai mult rău decât bine, sau chiar încercând să-l ajut respectivul moare, de ce să fiu eu de vină şi să-l am pe conştiinţă?!". Da, asta-i replica ce o spun cei mai mulţi, şi ca dovadă mulţi o pun şi în aplicare, adică sunt idiferenţi. 

Dar, replica asta nu are absolut nicio acoperire. De ce? Păi simplu! În momentul când ai văzut pe cineva împrăştiat pe marginea drumului, chiar dacă nu ştii să acorzi primul ajutor, să suni la 112 cred că oricine ştie şi poate! Deci, replica nu ţine! 

Acordarea primului ajutor constă şi în a apela 112! Deci, nu îi faci "mai mult rău", ba din contră, îi acorzi un MARE AJUTOR! 

Deci, dacă la şcoală nu se învaţă nimic în acest sens, în articolul următor vă explic eu cum se procedează. Şi ca exemple o să dau cele două cazuri de mai sus!

Va continua...