Vorbim de hipertensiune arterială atunci când valorile tensiunii depăşesc limitele normale, adică 140 mmHg în cazul presiunii sistolice (tensiunea mare) şi 90 mmHg în cazul celei diastolice (tensiunea mică). De obicei, aceste valori la femeia gravidă se înregistrează după a 20-a săptămână de sarcină. În cazul unei tensiuni arteriale crescute înainte de 20 de săptămâni de sarcină, se poate vorbi de o hipertensiune arterială cronică.
În unele cazuri hipertensiunea se poate însoţi şi de proteinurie (proteine în urină). Vorbim de proteinurie dacă valoarea de proteine eliminate prin urină este mai mare de 0,3 g/urina eliminată în 24h.
Hipertensiunea gestaţională este de cele mai multe ori de o importanţă minoră în desfăşurarea sarcinii, dar, de asemenea, poate reprezenta primul simptom al unei preeclampsii.
În cele mai multe cazuri această hipertensiune gestaţională se remite după aproximativ 12 săptămâni de la naştere, dar este adesea un semn al apariţiei pe mai târziu al hipertensiunii arteriale cronice.
Măsuri generale de prevenire/combatere a HTA
- În formele uşoare de HTA se recomandă evitarea activităţii fizice intense şi eliminarea factorilor de stres.
- Nu este indicată o restricţie a aportului de sare sau a administrării de diuretice pe bază de plante, deoarece pot determina o scădere a volumului plasmatic şi, astfel, a perfuziei saguine uteroplacentare.
- La pacientele cu preeclamspie determinată anterior, se recomandă administrarea de aspirină în doze mici, la începutul sarcinii.
- Administrarea de vitamina C şi E, deşi la femeile cu risc crescut de preeclampsie acţiunea favorabilă a acestora nu a fost demonstrată.
- Administrarea de Mg şi Ca, deşi nici acţiunea acestora nu a putut fi demonstrată.
Tratamentul farmacologic al HTA în timpul sarcinii
După cum am spus şi mai sus, medicamentele ce pot fi utilizate în tratamentul hipertensiunii arteriale la gravide sunt destul de limitate. Pentru tratamentul HTA la femeia gravidă, se impun medicamente ce nu dăunează fătului. Acestea sunt:
- alfa-metildopa - este antihipertensivul de primă alegere;
- beta-1-blocante - metoprololul este cel mai des utilizat, dar ridică o problemă, şi anume: poate întârzia creşterea intrauterină a fătului; => se utilizează cu precauţie!
- dihidralazina - poate da dureri de cap şi tahicardie reflexă;=> se utilizează cu precauţie!
Aceste medicamente se utilizează cu precauţie şi doar la recomandarea şi sub supravegherea medicului, pentru a controla tensiunea arterială, la valori mai mici de 140 mmHg/90 mmHg.
Pentru femeile cu HTA cronică, care îşi doresc să rămână însărcinate se recomandă ca împreună cu medicul să stabilească un tratament cu medicamentele enumerate mai sus, înainte de a rămâne însărcinate.
Tratamentul antihipertensiv de urgenţă
Acesta se instaurează atunci când valorile tensiunii arteriale sunt foarte ridicate şi se însoţeşte cu encefalopatie hipertensivă (vedere înceţoşată, ameţeli, dureri de cap, convulsii, alterarea stării de conştienţă) sau edem pulmonar.
O creştere asimptomatică a TA nu reprezintă o urgenţă, indiferent de gradul de creştere a tensiunii arteriale şi nu necesită tratament parenteral pentru scăderea valorii TA.
Astfel, medicamentele ce se utilizează în urgenţa hipertensivă sunt:
Medicamente pentru controlul TA:
- 5 mg nifedipin p.o. (oral);
- 6,25 - 12,5 mg urapidil (antihipertensiv simpatolitic, alfa-1-antagonist, agonist al receptorilor 5HT1A, efect vasodilatator) i.v. (intra-venos) - în România nu se găseşte;
- 5 mg dihidralazină i.v.
Plus terapie anticonvulsivantă:
- 4 mg sulfat de magneziu i.v. lent, în 15-20 minute;
- iar ca medicament de a doua alegere, se poate administra 250 mg fenitoină i.v.
În timpul tratamentului intra-venos există posibilitatea scăderii bruşte a TA, însoţită de o scădere acută a perfuziei sanguine intrauterină, ceea ce poate avea consecinţe grave pentru făt. De aceea, pe parcursul tratamentului, pe lângă un control continuu al valorii TA, este obligatorie monitorizarea tocografică a fătului.
Referinţe:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu