Se spune că, atunci când medicii arată compasiune pentru pacienţii lor, se face deja un prim pas pentru un tratament de succes. Pacienţii sunt mai mulţumiţi şi urmează mult mai uşor tratamentul impus de către medic.
În principiu, medicii şi pacienţii trebuie să formeze o echipă, să colaboreze, tocmai pentru a da tratamentului şansă de reuşită. În cazul în care medicul, înainte de tratament, arată o atitudine mult superioară pacientului, adică se consideră ca fiind singurul deţinător al tuturor informaţiilor legate de boala pacientului şi de pacient, sau dacă are o atitudine incertă cu privire la tratament, succesul terapiei, la rândul său, va fi incert. În acest caz pacientul nu va urma întocmai tratamentul prescris ci îl va lua după cum crede el că este bine sau nu îl va lua deloc. Acest lucru a fost demonstrat şi confirmat de un grup de cercetători din Canada.
Pentru ca rata de succes a terapiei să fie cât mai mare, medicul trebuie să arate compasiune pacientului, să emaptizeze cu el, să-i asculte nevoile, să-l înţeleagă şi să arate că vrea să-l ajute.
Dar din păcate nu este aşa! În practică, medicii arată mult mai rar compasiune faţă de pacienţii lor. Acest lucru a fost confirmat de un studiu recent publicat, în care doar aproximativ o cincime din medicii oncologi chestionaţi au oferit o reacţie de empatie faţă de pacienţii lor.
Un alt studiu, a arătat că doar 11% dintre medicii oncologi au sentimente de compasiune faţă de pacienţi şi folosesc aceast mijloc pentru a ajuta pacienţii să treacă mai uşor peste tratament.
Astfel, în urma acestor studii s-a ajuns la concluzia că, empatia este o proprietate ce ar trebui să fie promovată mult mai mult în învăţământul medical, deoarece s-a dovedit a fi o importantă proprietate fundamentală a profesiei medicale, ce ajută pacientul să fie mult mai compliant faţă de tratamentul impus, asigurând astfel, un succes terapeutic mult mai ridicat.
cred ca cea mai pune compasiune ar fi preventia
RăspundețiȘtergere