De astăzi, pe blog, puteţi urmări cursul valutar la zi! Curs valutar ce cuprinde: valoarea euro (EUR), valoarea dolarului american (USD) şi valoarea gramului de aur (XAU).
Sper că este util!
luni, 13 septembrie 2010
Publicitate
Începând de astăzi, am decis să pun pe blog un spaţiu destinat publicităţii. Am editat puţin şablonul, şi astfel am creat un spaţiu publicitar, unde de acum încolo voi pune diferite reclame, deci voi face publicitate unor produse, site-uri, etc. :D
După cum se poate observa, am pus deja două bannere: unul spre tu.ro, iar celălalt către medicalstore.ro.
De pe site-ul tu.ro se pot cumpăra diverse obiecte haioase, personalizate, cum ar fi: tricouri, ceasuri, jucării, aparate foto, televizoare, şi multe alte accesorii. Tot ce trebuie să faceţi este să daţi un click pe banner sau aici, după care puteţi începe să comandaţi obiectele şi accesoriile pe care le doriţi, şi normal, cele care vă plac. De asemenea, dacă aveţi un blog, puteţi să faceţi şi voi reclamă. Detaliile le găsiţi pe tu.ro.
De pe medicalstore.ro puteţi cumpăra produse medicale, cum ar fi: stetoscoape, glucometre, teste pentru glucometre, ace/lansete pentru glucometre, colesterolmetre, tensiometre şi termometre digitale, umidificatoare de aer, cântare digitale pentru bebeluşi şi multe altele. Pentru a cumpăra, tot ce trebuie să faceţi este să daţi un click pe banner (ăla cu stetoscopul) sau aici, după care selectaţi produsele dorite şi comandaţi.
Hai mai gata cu reclama! :)
PS: Să staţi liniştiţi, că nu mă umplu de bani!
sâmbătă, 11 septembrie 2010
RoboFarm Reîncărcat :D
Gata! A trecut şi operaţia de care vă spuneam. Sunt bine, chiar foarte bine, contrar aşteptărilor mele, şi asta datorită echipei medicale din spital, şi datorită persoanelor din jurul meu. Operaţia la braţ a reuşit, a durat puţin şi a fost aproape fără dureri. FELICITĂRI ORTOPEDIEI DIN ARAD!
Aşadar, de joi (09.09.2010), sunt un RobotFarmacist... reîncărcat! :D
Le mulţumesc tuturor celor care au fost alături de mine, şi sunt alături de mine în această perioadă dificilă!
PS: Am să revin cu toată povestea!
marți, 7 septembrie 2010
Examen pe slide-uri
Un calculator la care se conectează un videoproiector, subiecte scurte, de 3-5-8 minute, care rulează automat în PowerPoint şi mult stres din partea studenţilor. Aşa arată noul mod de examinare la facultate! Şi asta doar din dorinţa profesorilor, ca studenţii să nu mai poată copia cu hands-free-uri. Deşi am auzit că şi aşa se poate!
În rest, o metodă de examinare, după părerea mea, deficitară, care mai mult stresează şi pune în încurcătură studentul, decât să-l ajute să gândească, să facă conexiuni între diferite subiecte, ba chiar e o metodă prin care profesorul îşi dă mult mai greu seama dacă studentul a parcurs sau nu materia.
Eu unul, prefer examenul oral! E cel mai concludent din toate punctele de vedere.
Apropo! Ce părere aveţi de modul acesta de examinare? La voi prin facultate cum se procedează, sau mai bine spus, cum procedează profesorii pentru a nu se copia la examene? :)
Prima zi de spitalizare
Cu inima strânsă, dar mai ales cu o îndoială în suflet, am ajuns la spital. M-am internat, am făcut nişte analize (toate-s bune), şi în rest am tras concluzii, în afară de aşteptarea zilei de joi, când mă voi opera.
Prima zi, e ca prima zi! Acomodare, cunoştinţă cu turma de pacienţi din salon, că da... sunt la turmă, cunoştinţă cu asistentele, şi în rest... am o "grădină de zarzavaturi"... ştiţi voi unde, de la emoţii. Îmi pun sute te întrebări, la unele îmi răspund eu, la altele... tot eu, că în rest nu are cine.
Acuma să nu exagerez, am şi o echipă de medici în jurul meu. Chirurgul (cică-i bun), doi anestezişti (ca să fiu sigur), un ghipsaroş şi un unchi (chirurg). Cam la asta se rezumă personalul care va avea grijă se sănătatea mea. A, plus restu', Sorina (iubirea mea şi cea mai importantă persoană), părinţi, neamuri, prieteni, etc., etc.
După cum spuneam, stau în salon de 6 persoane. Nici unul nu poate umbla, vreo trei fac treburile prin pat, iar doi se târăsc până la closet. Stau şi mă întreb: eu ce caut cu aceşti oameni suferinzi? Adică, pentru ăştia mai puţin grav, aşa cum sunt eu, nu sunt saloane separate? Nu că aş avea ceva cu bieţii oameni, chiar mi se rupe sufletu' când îi văd şi când îi aud cum se chinuie, dar totuşi nu suferim de acelaşi lucru. Eu am problemă cu mâna, ei cu picioarele. Eu după operaţie pot umbla, pot merge la toaletă, pot face aproape orice, nu zac la pat. Dar înfine, asta e... sper ca totuşi să se rezolve, să stau la salon de două persoane. Că doar merit! Sunt viitor farmacist! Măcar de atât să beneficiez şi eu prin spitale, că în rest, dacă nu cunoşti pe cineva poţi să fi "floarea" farmaciei, că e cam degeaba.
Mâine mă aşteaptă ziua de post, în care nu mănânc şi nu beau nimic, după ora 15 - 16, iar joi... aştept să mă fac bine!
NE AUZIM!
luni, 6 septembrie 2010
Oricât aş vrea să am încredere... NU POT!
Şi iată că am ajuns din nou la medici! Fac ce fac, şi iar mă iau de ei. Ca de obicei, am motive bine întemeiate, susţinute de fapte, mai bine spus de faptele lor.
Zilele astea mă paşte o intervenţie chirurgicală la mână... ceva reparaţii. Şi asta din cauza unui dăştept de medic, care nu a făcut treaba aşa cum trebuia. Lucru de mântuială. Deci cum spuneam, urmează să mă fac bine... teoretic. Iar pentru asta am apelat la un alt medic.
Şi acuma ÎNTREBAREA MARE: Să am încredere în respectivul? RĂSPUNS: NU POT! Suntem în România, medici slabi, condiţii să nu mai spun, toate cele, le ştiţi voi poate mai bine! Dar cum nu totul depinde de voinţa mea, încerc să mă prefac că "o să fie bine". Replică de neputincioşi şi de inconştienţi!
SĂ NE AUZIM CU BINE!
joi, 2 septembrie 2010
Deci, se poate
Cotrobăind prin internetul ăsta mare, am dat de un interviu interesant. Nu o să postez tot interviul doamnei farmacist, că este vorba de o doamnă farmacist, ci doar o parte din el.
"Ce au insemnat anii de facultate pentru dumneavoastra?
Anii studentiei au fost foarte frumosi pentru mine, am gustat fiecare clipa. Am facut parte din prima promotie de farmacisti din Constanta. Dupa terminarea facultatii am dat examenul la Bucuresti, intrucat la acel moment Facultatea de Farmacie nu era inca acreditata. Am fost surprinsi sa descoperim ca eram mai buni la tehnica farmaceutica decat colegii nostri din capitala, majoritatea dintre noi luand note maxime. Din fericire, datorita profesorilor nostri si a performantelor studentilor lor, in urmatorul an facultatea de la Constanta a fost acreditata.
De asemenea, imi aduc aminte cu drag de profesoara de biochimie, dna xxxx, care de altfel a facut parte din echipa de cercetare care a inventat Alflutopul. A fost pentru mine un model de urmat. Imi placea foarte mult biochimia si invatam intens, astfel incat am primit prima nota de 10 pe care profesoara o dadea acelei promotii. Din acel moment biochimia a devenit o mare si placuta responsabilitate, straduindu-ma sa invat foarte bine, asa incat sa nu dezamagesc.
Puteti face o paralela intre cum era invatamantul de atunci si cum este cel de azi?
Marea majoritatea a profesorilor cu care am invatat inca mai predau. Asadar, nu se poate vorbi de o schimbare a acestora, despre care stiu prea bine cat de mult se implicau pentru ca noi sa invatam. Mai degraba se poate vorbi de o foarte mare schimbare a elevilor, care vin cu educatia primita de acasa. Este trist sa vad azi foarte multi studenti care au bani si considera ca pot rezolva orice cu ei, incercand sa treaca prin facultate ca gasca prin apa. Eu cred ca dupa ’90 a rezistat eroic invatamantul, insa l-au degradat elevii, nu profesorii. Asta este doar parerea mea. In ziua de azi, daca vrei sa inveti, inveti, indiferent daca ti se cere sau nu, ca ai sau nu ai, ca dai sau nu dai. Inainte se spunea ca la facultate intra cine vrea si iese cine poate. Acum insa nu se mai aplica aceasta vorba, s-a denaturat, scara valorilor fiind mult coborata. Important este cu ceea ce ramai tu la final, daca stii ce sa-i recomanzi pacientului care intra in farmacie.
Cat de important este profesorul in traseul ales de un student?
Este esential in viata unui elev. Intr-adevar, inveti din carti si din tot ce se poate, dar fara cineva sa te indrume, sa iti mai sufle cate un secret al meseriei, nu se poate!
In facultate am avut o profesoara cu care sustineam lucrarile practice, care venea din farmacie pregatita cu toate informatiile de ultima ora. Plecam de acolo farmacisti! Profesorul conteaza enorm. Daca recunosti ce ai facut in viata, realizezi ca ai ajuns unde ai ajuns datorita unui profesor care te-a sustinut sa mergi mai departe."
Acestea sunt întrebările care mi-au atras foarte mult atenţia. De ce? Pentru că demonstrează cele spuse şi susţinute de mine! Şi anume, că un student, poate să înveţe la orice facultate (de farmacie) din ţară, dacă el îşi doreşte cu adevărat. Poate să înveţe şi la Bucureşti, şi la Cluj, şi la Iaşi, şi la Timişoara, dar şi la Arad, Oradea sau pe unde or mai fi facultăţi. Vedeţi ce răspunde doamna farmacist la prima întrebare! Că la licenţă, au obţinut note mai mari ca cei de la Bucureşti, ei fiind la acea vreme o facultate neacreditată.
Aşa că ar fi bine să lăsăm răutăţile deoparte, că sunt convins, că şi în facultăţile astea, "rău famate", sunt şi studenţi buni, care îşi dau silinţa să înveţe câte ceva, şi care în viitor vor fi buni profesionişti, poate chiar mai buni decât "plătitorii" şi "protejaţii" facultăţilor de tradiţie ale ţării. Că sunt puţini?! Asta e altceva!
Al doilea răspuns susţine pe undeva, din nou cele afirmate de mine, şi anume că, speciile de care vorbeam mai sus, au denaturat mult învăţământul. Nu numai ei, ci şi cei care au acceptat acest lucru. Şi asta a plecat de la conducerea fiecărei facultăţi. Cum fiecare îşi primeşte partea, toată lumea închide din ochi, şi "câinii latră, ursul trece". Astfel s-a ajuns din rău în mai rău, am ajuns unde suntem astăzi. Am ajuns la absolvenţi de facultăţi semianalfabeţi, care nu ştiu să scrie bine, nu ştiu să citească cursiv, ce să mai vorbesc de întocmit o cerere sau altceva, că e SF pentru ei. Aici s-a ajuns! AŞA CEVA NU EXISTĂ NICIUNDE ÎN LUME! Şi să nu mai spun, că aceştia ne vor trata pe noi şi pe copiii noştrii, aceştia ajung să ne reprezinte prin tribunale, ş.a.m.d.
A treia întrebare pare de domeniul trecutului, din vremuri demult apuse. Acum invidia e la ordinea zilei. Nu te mai ajută nimeni, poate Dumnezeu, şi tu. Oameni care să-ţi mai întindă o mână de ajutor, sau care să-ţi dea un sfat bun, sunt foarte, foarte puţini, ca să nu spun aproape inexistenţi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)