Cotrobăind prin internetul ăsta mare, am dat de un interviu interesant. Nu o să postez tot interviul doamnei farmacist, că este vorba de o doamnă farmacist, ci doar o parte din el.
"Ce au insemnat anii de facultate pentru dumneavoastra?
Anii studentiei au fost foarte frumosi pentru mine, am gustat fiecare clipa. Am facut parte din prima promotie de farmacisti din Constanta. Dupa terminarea facultatii am dat examenul la Bucuresti, intrucat la acel moment Facultatea de Farmacie nu era inca acreditata. Am fost surprinsi sa descoperim ca eram mai buni la tehnica farmaceutica decat colegii nostri din capitala, majoritatea dintre noi luand note maxime. Din fericire, datorita profesorilor nostri si a performantelor studentilor lor, in urmatorul an facultatea de la Constanta a fost acreditata.
De asemenea, imi aduc aminte cu drag de profesoara de biochimie, dna xxxx, care de altfel a facut parte din echipa de cercetare care a inventat Alflutopul. A fost pentru mine un model de urmat. Imi placea foarte mult biochimia si invatam intens, astfel incat am primit prima nota de 10 pe care profesoara o dadea acelei promotii. Din acel moment biochimia a devenit o mare si placuta responsabilitate, straduindu-ma sa invat foarte bine, asa incat sa nu dezamagesc.
Puteti face o paralela intre cum era invatamantul de atunci si cum este cel de azi?
Marea majoritatea a profesorilor cu care am invatat inca mai predau. Asadar, nu se poate vorbi de o schimbare a acestora, despre care stiu prea bine cat de mult se implicau pentru ca noi sa invatam. Mai degraba se poate vorbi de o foarte mare schimbare a elevilor, care vin cu educatia primita de acasa. Este trist sa vad azi foarte multi studenti care au bani si considera ca pot rezolva orice cu ei, incercand sa treaca prin facultate ca gasca prin apa. Eu cred ca dupa ’90 a rezistat eroic invatamantul, insa l-au degradat elevii, nu profesorii. Asta este doar parerea mea. In ziua de azi, daca vrei sa inveti, inveti, indiferent daca ti se cere sau nu, ca ai sau nu ai, ca dai sau nu dai. Inainte se spunea ca la facultate intra cine vrea si iese cine poate. Acum insa nu se mai aplica aceasta vorba, s-a denaturat, scara valorilor fiind mult coborata. Important este cu ceea ce ramai tu la final, daca stii ce sa-i recomanzi pacientului care intra in farmacie.
Cat de important este profesorul in traseul ales de un student?
Este esential in viata unui elev. Intr-adevar, inveti din carti si din tot ce se poate, dar fara cineva sa te indrume, sa iti mai sufle cate un secret al meseriei, nu se poate!
In facultate am avut o profesoara cu care sustineam lucrarile practice, care venea din farmacie pregatita cu toate informatiile de ultima ora. Plecam de acolo farmacisti! Profesorul conteaza enorm. Daca recunosti ce ai facut in viata, realizezi ca ai ajuns unde ai ajuns datorita unui profesor care te-a sustinut sa mergi mai departe."
Acestea sunt întrebările care mi-au atras foarte mult atenţia. De ce? Pentru că demonstrează cele spuse şi susţinute de mine! Şi anume, că un student, poate să înveţe la orice facultate (de farmacie) din ţară, dacă el îşi doreşte cu adevărat. Poate să înveţe şi la Bucureşti, şi la Cluj, şi la Iaşi, şi la Timişoara, dar şi la Arad, Oradea sau pe unde or mai fi facultăţi. Vedeţi ce răspunde doamna farmacist la prima întrebare! Că la licenţă, au obţinut note mai mari ca cei de la Bucureşti, ei fiind la acea vreme o facultate neacreditată.
Aşa că ar fi bine să lăsăm răutăţile deoparte, că sunt convins, că şi în facultăţile astea, "rău famate", sunt şi studenţi buni, care îşi dau silinţa să înveţe câte ceva, şi care în viitor vor fi buni profesionişti, poate chiar mai buni decât "plătitorii" şi "protejaţii" facultăţilor de tradiţie ale ţării. Că sunt puţini?! Asta e altceva!
Al doilea răspuns susţine pe undeva, din nou cele afirmate de mine, şi anume că, speciile de care vorbeam mai sus, au denaturat mult învăţământul. Nu numai ei, ci şi cei care au acceptat acest lucru. Şi asta a plecat de la conducerea fiecărei facultăţi. Cum fiecare îşi primeşte partea, toată lumea închide din ochi, şi "câinii latră, ursul trece". Astfel s-a ajuns din rău în mai rău, am ajuns unde suntem astăzi. Am ajuns la absolvenţi de facultăţi semianalfabeţi, care nu ştiu să scrie bine, nu ştiu să citească cursiv, ce să mai vorbesc de întocmit o cerere sau altceva, că e SF pentru ei. Aici s-a ajuns! AŞA CEVA NU EXISTĂ NICIUNDE ÎN LUME! Şi să nu mai spun, că aceştia ne vor trata pe noi şi pe copiii noştrii, aceştia ajung să ne reprezinte prin tribunale, ş.a.m.d.
A treia întrebare pare de domeniul trecutului, din vremuri demult apuse. Acum invidia e la ordinea zilei. Nu te mai ajută nimeni, poate Dumnezeu, şi tu. Oameni care să-ţi mai întindă o mână de ajutor, sau care să-ţi dea un sfat bun, sunt foarte, foarte puţini, ca să nu spun aproape inexistenţi.
Nu am sa te critic ci am sa spun doar ca sunt de acord cu tine, un student care vrea sa invete o face in orice facultate care are o baza materiala solida ( laboratoare, substante, reactivi, aparatura, vesela etc). Dar ACEA generatie nu prea avea de nici unele. Si aricolul nu m-ar fi deranjat atat daca intamplator nu as fi facut parte din ACEA GENERATIE de la Bucuresti cu care cei de la Constanta au dat licenta. Ceea ce a spus doamna este un mare neadevar ( ca sa folosesc un termen mai putin dur!) si toti colegii mei de generatie pot relata ce au patit constantenii la tehnica farmaceutica cu domnul Lupuleasa si doamna Untaru... So, din ceea ce imi amintesc eu, permiteti-mi sa am rezerve asupra "adevarurilor" afirmate in acel articol
RăspundețiȘtergere