Liv.52

Că tot ne apropiem de sărbătorile de iarnă, iar mâncărurile gustoase, dar grele şi băuturile alcoolice de toate felurile îşi vor face apariţia pe aproape fiecare masă a românului,  m-am gândit să scriu despre un produs care în această perioadă ne poate face mult bine, protenjându-ne ficatul de acţiunile nocive ale celor enumerate mai sus.

Este vorba despre Liv.52! Ce este Liv.52?

Liv.52 este un supliment alimentar, alcătuit dintr-un complex de multi-ingrediente naturale, având ca acţiune protejarea ficatului de acţiunea nocivă a alcoolului, a medicamentelor, alimentelor şi a stresului.

Acţiune farmacologică

• restabileşte buna funcţionare a ficatului prin protejarea parenchimului hepatic şi prin stimularea regenerării celulelor hepatice.
• previne distrugerea membranei celulare a hepatocitului (celula hepatică).
• menţine buna funcţionare a citocromului P450 (citocrom implicat în majoritatea proceselor metabolice ale organismului).
• scurtează perioada de recuperare şi asigură restabilirea rapidă a funcţiilor hepatice în hepatitele infecţioase acute sau cronice, normalizând transaminazele.
• facilitează eliminarea rapidă a acetaldehidei (metabolit toxic, intermediar în metabolizarea alcoolului).
• protejează ficatul de acţiunea dăunătoarea a alcoolului.
• diminuează activitatea lipotropică în alcoolismul cronic, prevenind încărcarea grasă a ficatului.
• rol în reglarea colesterolului, lipoproteinelor, fosfolipidelor şi trigliceridelor.
• stimulează eliberarea fermenţilor biliari.
• normalizează apetitul.

Recomandat în prevenirea şi tratarea:

• hepatitelor virale acute sau cronice
• boală hepatică de natură alcoolică
• condiţiilor de pre-ciroză şi ciroză timpurie
• toxicităţii induse de medicamente, alcool, solvenţi, metale grele
• anorexiei şi malnutriţiei
• dischineziei biliare
• steatozei hepatice
• stărilor de greaţă, balonării, constipaţiei

Se poate asocia ca:

• adjuvant în tratamentul antiparazitar la copii
• adjuvant în tratamentul cu medicamente hepatotoxice
• adjuvant valoros în timpul bolii şi convalescenţei prelungite

Liv.52 a fost recent înregistrat de către Intercantonal Office for the Control of Medicines, Elveţia, echivalentul a U.S. FDA, ca fiind un medicament sigur şi eficace fără efecte adverse.

Mod de administrare:

• adulţi: 2-3 tablete/zi
• copii: 1 tableta de două ori pe zi
• se poate administra la copiii cu hepatită virală începând cu luna a 5-a de viaţă.

Ştiri despre Liv.52

• Liv.52 este unul dintre produsele cele mai cercetate pe bază de plante.
• S-au efectuat peste 300 de studii clinice, multe dublu-orb, pentru observarea acţiunii asupra ficatului. 
• Aceste studii s-au realizat de acum aproximativ 50 de ani, atunci când a fost descoperită compoziţia tabletei. 
• Se produc aproximativ două miliarde de tablete anual de Liv.52.

Antibiotice fără prescripţie

Nu, nu s-a modificat legislaţia, antibioticele tot pe reţetă se eliberează atât la noi cât şi în multe alte tări din lume. Însă în SUA se pot obţine antibiotice şi fără prescripţie de la medic! Acest lucru a fost demonstrat de către o echipă de investigatori din SUA care au cumpărat antibiotice fără prescripţie medicală, folosindu-se de nişte "portiţie" din legislaţia Americii.

Ei au cumpărat antibioticele prin 4 modalităţi:

1. De la farmaciile veterinare sau magazinele de animale. Legislaţia farmaceutică a Americii prevede că antibioticele destinate peştilor se pot elibera şi fără prescripţie medicală. Trebuie menţionat faptul că tratamentul infecţiilor bacteriene la peşti se face cu aceleaşi antibiotice care se folosesc şi în cazul oamenilor. Exemple de preparate cu antibiotice: geluri şi picături ce conţin tetraciclină, tetraciclină sub formă de comprimate etc.
2. De pe internet. Defapt este vorba de importul de antibiotice dintro ţară în care eliberarea de antibiotice nu necesită prescripţie medicală. Cu alte cuvinte, cumperi antibioticele din altă ţară.
3. Din Bodegas. Bodegas sunt un fel de băcănii, care printre altele vând şi antibiotice. Aceste magazine se găsesc în cartierele latino ale oraşelor şi de la ele îţi poţi cumpăra antibiotice, dar şi alte medicamente care în mod normal necesită prescripţie medicală pentru a putea fi eliberate.
4. Din Mexic. Între graniţa Americii cu Mexic, mai exact în Tijuana sunt numeroase farmacii de la care se pot cumpăra antibiotice fără prescripţie medicală şi fără ca farmacistul să te întrebe pentru ce ai nevoie de ele.

Interesant, nu?!

Noua Lege A Farmaciei - Continuare 2

Şi am ajuns la ultima parte în ceea ce priveşte părerea mea despre Noua Lege a Farmaciei. Am prezentat-o, am analizat unele puncte şi mi-am exprimat părerea cu privire la ele, şi pentru final a mai rămas să-mi spun opina în ceea ce priveşte punctul 4 al legii.

Spuneam în posturile anterioare că acest punct 4 este ideal pentru farmacişti, dar că la ora actuală ridică o problemă cu o importanţă destul de mare, după părerea mea.

Dar pentru început să vedem despre ce punct al legii este vorba:

"O farmacie va putea fi înfiinţată şi va funcţiona ca o societate comercială , în care farmacistul este asociat unic sau este în asociaţii de farmacişti care deţin cel puţin 51% din acţiuni."

După cum am spus, legea este ideală, este gândită de a readuce farmacia "în mâinile farmacistului", ca să-l citez pe domnul ministru Cseke Atilla, fenomen care se întâmplă de ani buni în ţările vestice.

Dar tot această lege prezintă un dezavantaj important, care după părerea mea trebuie luat în calcul. Este limpede că legea îi va afecta pe toţi deţinătorii de farmacii, ce nu sunt de profesie farmacişti, adică pe "afaceriştii" de care vă vorbeam eu în alte articole. Ca să fiu şi mai exact, legea îi afectează pe deţinătorii de lanţuri farmaceutice, care după cum bine se ştie nu sunt farmacişti şi care la ora actuală din diferite motive nu sunt foarte agreaţi. Atenţie: a nu se confunda deţinătorii de lanţuri farmaceutice care nu sunt farmacişti, cu farmaciştii care sunt proprietari de lanţuri farmaceutice!

După cum reiese din textul legii, o farmacie va putea fi înfiinţată, va putea funcţiona, doar dacă este deţinută de un farmacist sau o asociaţie de farmacişti. Până aici, toate-s bune şi frumoase! Dar nimeni nu vede problema care ar putea apărea. Şi anume: la ora actuală în România, sistemul sanitar duce foarte multe lipsuri, de la spitale, medici, asistente, personal auxiliar etc. etc. până la farmacii. Ştiu că mulţi nu vor să vadă această lipsă a farmaciilor şi spun că ea nu există, dar în realitate ea există. Această lipsă nu se vede în oraşele mari, unde sunt farmacii una lângă alta, defapt această amplasare a lor dă senzaţia de foarte multe farmacii, dar nu este deloc aşa, nu sunt foarte multe farmacii. Ia mergeţi în cartierele mărginaşe ale oraşelor să vedeţi dacă mai vedeţi vreo farmacie! Ce, oamenii de acolo nu au nevoie de medicamente?

De exemplu: în judeţele Arad şi Timiş sunt localităţi cu peste 2000 - 3000 de locuitori care nu au farmacii, iar locuitorii sunt nevoiţi să străbată peste 20 km pentru a ajunge la oraş, pentru a-şi procura medicamentele de care au nevoie. Şi astfel de loclaităţi nu sunt izolate, sunt foarte multe din păcate. 

Exemplu: între localitatea unde locuiesc eu şi oraşul Arad sunt 3 comune mari, iar farmacie se găseşte doar în localitatea cea mai aproape de oraş.

Deci, farmacii sunt puţine! Conform acestei legi, un număr destul de mare de farmacii de la oraş ar trebui să-şi înceteze activitatea. Rezultatul va fi unul singur: vom avea şi mai puţine farmacii la tot atâţia bolnavi, ceea ce e clar că nu e bine. 

O altă întrebare! Bun, îi dăm la o parte pe "afaceriştii" cu farmacii, dar în schimb ce facem, pe cine punem, ce facem în loc? Acest aspect eu nu am auzit să se discute! Prin lege aducem farmacia în mâna farmacistului, dar farmaciştii vor avea bugetul necesar înfinţării de noi farmacii?

Din câte ştiu eu pe "afacerişti" statul, prin diferite legi, le facilita înfiinţarea şi funcţionarea farmaciilor, iar pe farmaciştii care doreau să-şi deschidă o farmacie, îi ajuta mai puţin. 

Aşadar legea va fi bună, doar dacă statul va ajuta farmaciştii să înfiinţeze alte farmacii în locul celor care se vor închide şi le va facilita funcţionarea prin legislaţie. Altfel, la ora actuală pentru România renunţarea dintro dată la aceste farmacii, nu este cea mai bună soluţie. Farmaciile deţinute de persoanele care nu sunt de profesie farmacist, trebuie scoase treptat, progresiv din sistemul sanitar, deoarece o renunţare bruscă la ele ar duce la şi mai mulţi oameni care ar rămâne fără medicamente şi fără tratament.

Nici mie nu-mi convine modul în care acele farmacii s-au deschis şi funcţionează, şi chiar îmi doresc ca în cel mai scurt timp să nu mai existe, dar după părerea mea orice modificare a unui sistem, mai ales a unuia şubrezit cum este sistemul sanitar din România, va antrena fenomene nedorite şi singurii ce vor avea de suferit vor fi pacienţii. 

Ideea în sine e foarte bună, dar trebuie aplicată cu mult tact şi pricepere din partea autorităţilor. 

Noua Lege a Farmaciei - Continuare

După cum am promis în postul anterior, astăzi vreau să explic de ce eu nu sunt de acord cu 3 puncte din această nouă lege, şi de ce punctul 4 este cu două "tăişuri".

Pentru început să vedem care sunt cele 3 puncte cu care, eu ca viitor farmacist nu sunt în totalitate de acord. Cele ce vor urma sunt strict părerile personale şi reprezintă viziunea mea în ceea ce priveşte această profesie.

Cele 3 puncte ale legii despre care voi vorbi sunt:

1. Înfiinţarea unei farmacii comunitare în mediul urban să se realizeze în funcţie de numărul de locuitori şi la o distanţă de minimum 500 m de o altă farmacie comunitară. Prin excepţie de la criteriul demografic, vor mai putea fi deschise unităţi farmaceutice doar pe o rază de 100 m de spitalele care au compartimente de permanenţă sau UPU, cu condiţia ca farmacia să aibă orar permanent.
2. Eliminarea excepţiei înfiinţării farmaciilor în centre comerciale, gări şi aerogări.
3. Funcţia de farmacist-şef va putea fi dobândită, doar de farmacistul care face dovada unei experienţe de cel puţin 2 ani în profesie.

Şi să le luăm pe rând!

Punctul nr. 1 - Şi până acum înfiinţarea unei noi farmacii era condiţionată de criteriul demografic şi dacă nu mă înşel şi de o anumită distanţă între farmacii, dar nu sunt sigur. Din start la această lege mă pot lega de faptul că, prin impunerea restricţiei, se interzice indirect dreptul la muncă a farmacistului. 

De ce spun asta? Ca farmacist ai dreptul să-ţi deschizi o afacere proprie, adică o farmacie, dar dacă în jurul locului unde tu vrei să deschizi mai există 1 sau 2 farmacii, sau numărul de locuitori este prea mic să satisfacă cerinţele legii, tu nu mai poţi deschide. Deci nu ţi se dă voie să munceşti, să-ţi exerciţi profesia de farmacist, de altfel una liberală.

Tot datorită acestei legi, se interzice dreptul la concurenţă, concurenţă ce există în orice stat democrat. De ce spun acest lucru? Să nu uităm faptul că o farmacie este o societate comercială, deci cu alte cuvinte vinde şi cumpără ceva. 

Să presupunem următorul caz. În jurul locului unde X vrea să deschidă o farmacie mai există una. Acea farmacie are un mangement defectuos, preţuri mari, care pe cetăţean îl afectează la buget, nu acordă interes pacienţilor etc. Bine ar fi să nu există aşa ceva! Şi X este mult mai performant atât în ceea ce priveşte mangementul , cât şi în relaţia cu pacientul. E clar că pacienţii vor merge la farmacistul X, dar pentru că farmacistului X îi este interzis să deschidă farmacia nu se va întâmpla acest lucru.

Să nu uităm că ridicarea nivelului de performanţă şi evoluarea unei societăţi, se produce doar prin concureţă, nu prin protejarea anumitor membrii ai societăţii. Legea e simplă: eşti slab, eşti dat la o parte, eşti bun eşti în vârf. Oamenii vor alege, au dreptul să aleagă, şi în general aleg pe cel bun. E doar o chestie de mentalitate!

Şi la urma urmei de ce să fie interzisă înfiinţarea de farmacii una lângă alta?! Atâta timp cât toate au profit şi îşi fac treaba conform normelor deontologice ale profesiei de farmacist, de ce nu e bine, ce e rău în asta, e rău că cineva vrea să muncească? 

Punctul nr. 2 - După părerea mea acest nou punct din lege este o reglementare neinspirată. Nu văd care e problema ca farmaciile să funcţioneze în spaţii comerciale, în gări şi aerogări. 

Îmi susţin părera cu câtva argumente simple. Dacă cetăţeanul (pacientul) îşi face cumpărăturile de la un anumit centru comercial şi întâmplător are şi o prescripţie medicală sau pur şi simplu doreşte să cumpere anumite OTC-uri (medicamente ce nu necesită prescripţie), de ce să nu o poată face?! 

Dacă farmacistul îşi face treaba bine, tratează pacienţii cu multă dăruire, are profit, merge afacerea, pacienţii se duc la acea farmacie, unde e problema?

În ceea ce priveşte interzicerea funcţionării farmaciilor în gări şi aerogări, aici pot spune că au fost total neinspiraţi cei care au gândit-o. După cum ştiţi trenul de la Constanţa la Timişoara, sau dacă voi vreţi de la V la E face 24 h, exact ca la începuturi, adică ca atunci când au pus calea ferată în România. Păi dacă eu sau oricare altul în 24 h de mers cu trenul, datorită curentului (că ştim în ce condiţii se circulă cu trenul la noi) mă apucă durerile de măsele, ochi, cap urechi, ce mă fac? Presupun că naşu' nu are un analgezic la îndemână. Hai că eu ca farmacist se presupune că aş avea la mine ceva medicamente, dar un cetăţean simplu sunt aproape sigur că nu are. Valabil şi prin aeroporturi. Tot în ceea ce priveşte această lege trebuie să ne gândim şi la mamele ce circulă pe distanţe mari, cu copii mici, care nu ştiu să îndure durerea!

Punctul nr. 3 - Păi dacă vrei să fi şef, eu zic că în primul rând trebuie să demonstrezi, să faci ceva, să meriţi acest titlu. Nu merge cu ... "ştii eu am 2 ani de experienţă şi gata sunt mai şef decât tine". Nu aşa ridicăm calitatea serviciului medical şi farmaceutic! Dacă vrei să fi farmacist-şef, trebuie să şi o dovedeşti. Prin ce o dovedeşti? În primul rând prin concurs, prin examen, şi asta după ce ai strâns un anumit număr de credite. Şi ca să fie treaba treabă, după ce ai luat examenul cu minim 7, trebuie să se facă şi un sondaj printre pacienţii ce îţi calcă pragul farmaciei. Dacă sunt mulţumiţi de serviciile primite, dacă sunt mulţumiţi de cum sunt trataţi de către farmacist, dacă sunt mulţumiţi de preţuri etc. Şi asta printrun simplu chestionar. Simplu, nu? Obţii un anumit puctaj, iar dacă este peste limita impusă devii farmacist-şef, dacă nu o iei de la zero. 

Cam acestea ar fi micile mele nemulţumiri în ceea ce priveşte această nouă Lege a Farmaciei! Desigur se poate discuta mult pe această temă, şi desigur se poate discuta la infinit plus unu despre legislaţia farmaceutică din România, dar degeaba discutăm şi iar discutăm dacă nu se vine cu soluţii şi nu se aplică soluţiile care chiar ar resuscita sănătatea din ţară. 

Deoarece m-am întins cam mult, voi lăsa pentru postul următor explicaţiile în ceea ce priveşte unele probleme ce le ridică punctul 4 al legii!

Pe scurt Noua Lege a Farmaciei

Iată ce modificări propune Ministrul Sănătăţii, domnul Cseke Attila în ceea ce se doreşte a fi Noua Lege a Farmaciei!

Şi avem:

1. Înfiinţarea unei farmacii comunitare în mediul urban să se realizeze în funcţie de numărul de locuitori şi la o distanţă de minimum 500 m de o altă farmacie comunitară. Prin excepţie de la criteriul demografic, vor mai putea fi deschise unităţi farmaceutice doar pe o rază de 100 m de spitalele care au compartimente de permanenţă sau UPU, cu condiţia ca farmacia să aibă orar permanent.
2. Eliminarea excepţiei înfiinţării farmaciilor în centre comerciale, gări şi aerogări.
3. Serviciul de permanenţă în unităţile farmaceutice. Asigurarea asistenţei farmaceutice permanente a populaţiei este obligatorie pentru minim o farmacie în localităţile cu cel puţin 20.000 de locuitori. 
4. O farmacie va putea fi înfiinţată şi va funcţiona ca o societate comercială , în care farmacistul este asociat unic sau este în asociaţii de farmacişti care deţin cel puţin 51% din acţiuni.
5. Funcţia de farmacist-şef va putea fi dobândită, doar de farmacistul care face dovada unei experienţe de cel puţin 2 ani în profesie.
6. Interzicerea vânzării de medicamente pe internet de către farmaciile comunitare.
7. Farmaciile şi drogheriile vor fi obligate să primească de la pacienţi medicamentele expirate pentru a fi distruse în condiţiile legii. Nerespectarea acestor prevederi reprezintă contravenţii şi vor fi sancţionate, conform prevederilor legale.

Cam acestea ar fi modificările aduse la Legea Farmaciei. Ca viitor farmacist pot spune că punctele 3, 6 şi 7 au acoperire, sunt binevenite, aduc un plus în ceea ce priveşte îmbunătăţirea calităţii actului farmaceutic, dar la punctele 1, 2 şi 5 mai e de lucrat după părerea mea.

Am lăsat punctul 4 la final, deoarece adoptarea lui ar fi ideală, dar dacă nu mă înşel un lucru asemănător a vrut să facă şi fostul ministru Nicolaescu şi nu a reuşit, ceea ce cred că se va întâmpla şi acum.

Dacă ar fi să votez legea, aş vota PENTRU, şi asta pentru punctul 4 în primul rând, şi în al doilea rând pentru punctele 3, 6, 7. Dar după cum am spus şi mai sus, eu cred că legea nu va trece, nu va fi adoptată şi asta deoarece punctul 4 trimite farmacia în mâinile farmacistului, lucru neacceptat de marii afacerişti care sunt deţinători de unităţi farmaceutice (lanţuri).

În postul următor voi explica de ce nu sunt de acord cu punctele 1, 2 şi 5 ale legii şi de ce punctul 4 în viziunea mea prezintă o mare slăbiciune !

Anamneaza farmaceutică (I)

Sau ce te poate întreba farmacistul clinician? Dacă vreodată ajungeţi să fiţi internaţi întrun spital, lucru de nedorit, iată la ce întrebări ar trebui să vă aşeptaţi din partea farmacistului din spital în legătură cu boala de care suferiţi. Bine, trecem peste faptul că la noi în spitale nu prea există farmacişti clinicieni, dar nu se ştie niciodată.

Dar să lăsăm introducerea şi să trecem la subiect! În primul rând, ce înseamnă ANAMNEZĂ? În linii mari, ANAMNEZA se referă la un set te întrebări adresate pacientului sau însoţitorului acestuia de către medic sau farmacist cu scopul de a obţine informaţiile necesare stabilirii unui diagnostic în cazul medicului, iar în cazul farmacistului cu scopul de a stabili un tratament optim, care în final să ducă la o vindecare sau ameliorare a bolii cât mai rapidă şi cât mai eficientă.

Setul de întrebări cuprinde:

1. Identificarea pacientului (nume, prenume - opţional, data naşterii - obligatoriu, pentru stabilirea vârstei).
2. Care este motivul spitalizării? De când au apărut aceste simptome? Ce credeţi că le-a declanşat?
3. Cum aţi ajuns la spital? V-aţi prezentat din proprie iniţiativă, la recomandarea unui medic, în urgenţă (cu Salvarea)?
4. Aţi folosit medicamente ca să amelioraţi simptomele (boala)? Dacă DA: Cine vi le-a recomandat? Cum a evoluat simptomatologia? S-au ameliorat simptomele (boala)? Cum aţi suportat aceste medicamente pe care le-aţi luat?
5. De când vă ştiţi bolnav? Aţi mai fost internat pentru boala dumneavoastră? Aţi mai fost internat în spital?
6. Aţi utilizat şi alte medicamente vreodată? Ce medicamente(chiar şi homeopate)? Când şi pentru ce?
7. Dacă a utilizat medicamente prescrise de către medic/farmacist: Medicamentele pe care vi le-a prescris medicul/farmacistul le-aţi utilizat aşa cum v-a recomandat să le utilizaţi? S-a întâmplat să uitaţi să le luaţi? Dacă DA: Ce aţi făcut la următoarea doză, aţi luat doză dublă?
8. Dacă are medicaţie cu care a venit din ambulator (de acasă): Medicamentele cu care aţi venit în spital continuaţi să vi le administraţi sau vi s-a recomandat întreruperea tratamentului?
9. Sunteţi alergic la anumite medicamente, alimente, polen, praf?
10. Aţi urmat vreun regim alimentar până la internare? Vi s-a recomandat aici în spital un regim? L-aţi respectat în totalitate?
11. Alcool consumaţi (cantitate, frecvenţă, tărie sau bere)? Fumaţi (câte ţigări pe zi, de când)? Beţi cafea (cantitate)?
12. Sunteţi o persoană sedentară sau faceţi sport, depuneţi efort peste zi, mergeţi pe jos, faceţi mişcare?
13. Cunoaşteţi tratamentul care vi s-a prescris aici în spital? Pentru ce luaţi aceeste medicamente? Ştiţi la ce vă ajută aceste medicamente?
14. Ce credeţi despre boala dumneavoastră? E rară? Pot apărea complicaţii?
15. Ştiţi ce probleme pot apărea dacă nu utilizaţi medicamentul aşa cum v-a fost recomandat?
16. Cum luaţi aceste medicamente(posibil - oral, parenteral, singur, le administrează asistenta)? De câte ori pe zi luaţi aceste medicamente? Cât timp veţi lua aceste medicamente? Ştiţi ceva despre efectele secundare ale medicamentelor pe care le luaţi?
17. Cum vă simţiţi după tratament? Boala s-a ameliorat? Au apărut de când sunteţi în spital alte simptome?

Cam acestea ar fi întrebările adresate de către farmacist pacientului. Desigur, mai pot exista şi alte întrebări, dar în mare acest set de întrebări acoperă întro proporţie destul de mare necesarul de informaţii despre pacient şi boala sa pe baza cărora un farmacist poate stabili şi prescrie un tratament eficient.

La aceste întrebări este recomandat ca răspunsurile pacientului să fie cât mai veridice, tocmai pentru ca farmacistul împreună cu medicul să poată stabili tratamentul cel mai adecvat şi cel mai eficient bolii în cauză.

Notă: Întrebările sunt luate din seminarul de Farmacologie Clinică destinat studenţilor din anul V de la Facultatea de Farmacie, din cadrul UMF "Victor Babeş" Timişoara.

Acidum tiocticum

Sinonime: acid alfa-lipoic.

Acţiune farmacologică: acidul tioctic este un antioxidant endogen care are proprietatea de a lega radicalii liberi (compuşi chimici toxici pentru organism).

Indicaţii: în tulburări de sensibilitate datorate polineuropatiei diabetice, în afecţiuni hepatice (ex: hepatite virale), intoxicaţii, ateroscleroză.

Mod de administrare: i.v. foarte lent sau în perfuzie (ex: în 500 ml glucoză 10% soluţie perfuzabilă), 600 mg o dată pe zi în primele săptămâni de tratament, după care tratamentul de întreţinere se continuă cu 300 mg pe zi.

Reacţii adeverse: în cazul unei administrări rapide i.v. pot apărea creşteri ale tensiunii intracraniene, inhibarea respiraţiei, convulsii, diplopie (vederea unei imagini duble a unui obiect), rar şoc anafilactic. La locul injectării pot apărea eczemă şi urticarie.

În administrarea p.o. (orală) pot să apară reacţii alergice cutanate, iar în caz de supradozare apar manifestări digestive (greaţă, vărsături) şi cefalee.

Contraindicaţii: la femeile ce alăptează şi la persoanele cu sensibilitate crescută la acid tioctic.

Interacţiuni: interacţionează cu unele metale, cu zahărul şi fructoza formând compuşi insolubili. De asemenea poate interacţiona cu soluţiile de glucoză şi soluţia Ringer.

Specialităţi farmaceutice cu acid tioctic:

• THIOCTACID 600T (Viatris GmbH, Germania): soluţie injectabilă 25 mg/ml - 4 ml.
• THIOCTACID 200; 600 (Viatris GmbH, Germania): comprimate filmate 200 mg; 600 mg.
• THIOGAMMA 600, INJECT (Worwag Pharma GmbH, Germania): comprimate filmate 600 mg, concentrat pentru soluţie perfuzabilă 30 mg/ml - fiola 20 ml, soluţie perfuzabilă 12 mg/ml - 50 ml.

Notă: aceste medicamente se administrează doar la recomandarea medicului sau a farmacistului clinician, iar soluţiile injectabile şi perfuzabile sunt de uz intraspitalicesc.

Cum să prăbuşeşti sănătatea?

Aseară întro emisiune pe postul Realitatea TV, nu am reţinut numele emisiunii, se discuta pentru a nu ştiu câta oară despre sistemul sanitar din România. Mai exact, se discuta despre lipsa banilor şi a medicamentelor din spitalele şi farmaciile din ţară.

După ce mi-am spus şi eu părerea întrun articol anterior, cu privire la lipsa banilor pentru medicamente, parcă încep să cred că am dreptate. De fapt, în acel articol prezentam o posibilă cauză a acestui fenomen, dar după cum am spus, după ce am văzut aseară în emisiune încep să cred că am judecat bine problema.

Spre sfârşitul emisiunii a intrat în direct Preşedintele CNAS, domnul Lucian Nicolae Duţă, care printre altele a prezentat două metode care au dus la această problemă. A cam deranjat cele spuse, dar ştiţi cum e... adevărul întotdeauna doare!

Prima metodă: unii medici prescriau reţete compensate sau gratuite unor oameni morţi (chiar de zeci de ani), medicamente care în unele farmacii, unde patronii acestora erau în cârdăşie cu medicii, şi cu "inventatorii" acestei metode, erau eliberate. Deci, se eliberau medicamentele unor oameni ce nu existau. Ce s-a întâmplat cu ele după eliberare, nu se ştie exact. Dar cel mai probabil au fost revândute.

Astfel, o dată se încasau banii de la stat, iar a doua oară se încasau bani din vânzarea lor. Din această manevră ieşeau mulţumiţi toţi cei implicaţi: medici, patroni de farmacii, şi nu în ultimul rând "capii" metodei, care par a fi importatorii de medicamente, după spusele domnului preşedinte CNAS. Deci cu alte cuvinte, şi importatorii de medicamente au contribuit, şi se pare că desul de mult, la prăbuşirea sistemului sanitar din România.

A doua metodă: unii medici prescriau pacienţilor medicamente scumpe, fără a-i înştiinţa de existenţa altora, mai ieftine, şi cu acelaşi efect terapeutic, încălcând unele norme de etică profesională. Şi de această dată după cum vă imaginaţi dirijorii au fost tot importatorii de medicamente. De pe urma acestei metode, din nou toată lumea era mulţumită: importatorii îşi vindeau medicamentele scumpe, iar în urma profitului, medicii îşi luau şi ei partea lor.

Ce e de remarcat, e că în ceea ce priveşte ultima metodă, farmaciile par a fi mai puţin implicate, faţă de prima variantă, unde unii patroni de farmacii, joacă un rol foarte important.

Cam astea ar fi câteva "lecţii" de "Cum să prăbuşeşti sănătatea?". Cu siguranţă mai sunt şi alte cauze care au dus la acest efect, sunt sigur de asta, doar că încă nu au ieşit în toalitate la iveală.

Având cele două cazuri în faţă, chiar trei, cu acea supoziţie a mea, în ceea ce priveşte farmaciile, îmi menţin părerea că farmaciile trebuiesc deţinute de farmacişti, nu de afacerişti şi speculanţi, care după cum se observă, urmăresc doar obţinerea profitului prin orice mijloace, şi nu buna funcţionare a sistemului sanitar, bună funcţionare ce ar fi în folosul pacientului.

Spun aceste lucruri, deoarece sunt convins că farmaciile ce lucrau sau încă lucrează în favoarea unora şi a altora sunt conduse de oameni de afaceri şi nu de farmacişti. Totuşi o oarecare vină o au şi acei farmacişti care acceptă să "joace" acest "joc" creat de aceşti oameni lipsiţi de orice urmă de etică şi bun simţ. Probabil gustul banilor te face să-ţi pierzi rapid judecata.

Iar în ceea ce priveşte medicii şi importatorii de medicamente, din câte am înţeles din emisiune, împotriva lor s-a declanşat o anchetă din partea Parchetului. E şi normal ca cei vinovaţi să plătească!

Diferenţa între Magne B6 şi Magne B6 Premium

După ce am postat spotul publicitar în care se făcea reclamă la Magne B6 Premium, am simţit nevoia de a scrie un post în care să explic acea diferenţă care există între Magne B6 şi Magne B6 Premium.

După cum îi spune şi numele, Magne B6 conţine două componente principale, componente care dau efectul terapeutic, şi anume: magneziu şi vitamina B6 (piridoxină, adermină). După cum se ştie, magneziul şi vitamina B6 îndeplinesc numeroase roluri în organismul uman.

Magneziul, acţionează ca factor de creştere, intervine în buna funcţionare a sistemului nervos, are proprietăţi regeneratoare, menţine cantitatea de calciu din organism la un nivel constatnt, împiedicând astfel formarea de calculi renali, are efect antidepresiv şi tranchilizant, are rol în formarea oaselor şi a dinţilor, are rol în activarea sistemului neuromuscular, intervine în reglarea a numeroase funcţii enzimatice etc.

Vitamina B6, de asemenea îndeplineşte o serie de roluri foarte importante pentru organism, şi anume: intervine în buna funcţionare a sistemului nervos şi a măduvei osoase, al sistemului muscular şi osos, are rol în metabolizarea colesterolului, rol în controlul echilibrului de sodiu şi potasiu, rol în creştere şi reproducere etc.

Pe scurt am văzut ce roluri îndeplinesc cele două componente. După cum se observă, acţiunile celor două sunt asemănătoare, ceea ce rezultă că în asociere se obţine un sinergism, adică o intesificare a acţiunii terapeutice.

Astfel, Magne B6 cât şi Magne B6 Premium este indicat în:

• carenţa de magneziu, forme uşoare, izolate sau asociate
• nervozitate, iritabilitate, oboseală trecătoare, anxietate formă uşoară, tulburări minore de somn
• crampe musculare, palpitaţii.

Totuşi între cele două specialităţi farmaceutice există o mică diferenţă, care conform studiilor s-a dovedit a avea o importanţă destul de însemnată. Diferenţa constă în conţinutul de magneziu şi piridoxină. Astfel:

1. Magne B6 conţine: 470 mg lactat de magneziu dihidrat (48 mg magneziu) şi 5 mg clorhidrat de piridoxină (vitamina B6).
2. Magne B6 Premium conţine: 618,43 mg citrat de magneziu anhidru (100 mg magneziu) şi 10 mg clorhidrat de piridoxină (vitamina B6).

Aşadar, după cum se observă, Magne B6 Premium conţine magneziu şi vitamina B6 în cantităţi duble faţă de Magne B6, ceea ce îi conferă o acţiune terapeutică de intesitate mai mare, de unde rezultă că şi efectul terapeutic se va instala mai rapid. De asemenea utilizarea de Magne B6 Premium va conferi pacientului un confort crescut în ceea ce priveşte administrarea, deoarece datorită cantităţilor duble de magneziu si vitamina B6, pacientul işi va administra dozele necesare la un interval mult mai mare de timp. 

Ce este de reţinut, este faptul că atât Magne B6 cât şi Magne B6 Premium au aceeaşi acţiune terapeutică, ele nu diferă din acest punct de vedere, sunt indicate în aceleaşi afecţiuni, doar că Magne B6 Premium conţine cantităţi duble de magneziu şi vitamina B6, ceea ce duce evident la un efect mult mai puternic.

farmacistul.eu

ANUNŢ: De astăzi puteţi accesa blogul studentului farmacist direct de la adresa http://www.farmacistul.eu/. 

Ca să nu existe probleme, blogul se poate accesa şi de pe adresa veche: http://alexandrupinta.blogspot.com/.

Pentru mine este un pas important această trecere pe domeniu propriu, un pas pe care mi l-am dorit să-l fac de mai mult timp. Şi iată că după mai multe zile de studiat piaţa, de căutări, decizii şi muncă, am reuşit să-mi îndeplinesc dorinţa.

Am decis să rămân tot pe platforma BlogSpot pentru că îmi place, m-am obişnuit cu ea, la ora actuală îmi este destul de utilă, îndeplinindu-mi cerinţele, şi nu în ultimul rând, doresc să dezvolt în continuare tema blogului, bineînţeles după bunul meu plac. Pentru cei care nu ştiu, tema este creată de mine pornind de la tema default (Minima).

Odată cu această schimbare, voi încerca să abordez mai mult subiectele legate de prezentarea de medicamente/suplimente alimentare (vitamine), prezentarea de tratamente medicamentoase, homeopate cât şi naturiste a diferitelor afecţiuni, ştiri şi informaţii din domeniu etc. În principiu voi încerca să abordez subiecte cât mai aproape de viitoarea mea specializare şi mai puţin subiecte personale. Desigur, nu voi renunţa în a-mi expune părerea de laudă sau critică în ceea ce priveşte diferite decizii, întâmplări ş.a.m.d. din domeniul abordat.

Sper ca noul proiect, să aducă un PLUS blogului din toate punctele de vedere, şi sper ca prin "noul" blog să pot oferi cât mai multe informaţii utile cititorilor ce-mi vor "călca pragul". 

Acestea fiind spuse, vă doresc NAVIGARE PLĂCUTĂ! 

Foaie verde de mălin/Nu bea ceai, ci fă vaccin

Cam aşa va fi în curând! Companiile farmaceutice mari, în frunte cu "capo di tutti capi", adică cei de la Big Pharma, au câştigat "bătălia" cu producătorii de produse farmaceutice pe bază de plante medicinale. Aşa că de acum de la anu' produsele farmaceutice pe bază de plante medicinale vor fi interzise. 

Cu alte cuvinte, dacă vei dori să te tratezi de o anumită afecţiune cu plante medicinale, ceaiuri sau orice altceva pe bază de plantă medicinală, va fi destul de dificil, deoarece companiile producătoare de astfel de produse farmaceutice vor fi restricţionate în a mai pune pe piaţă asemenea produse. Ce îţi rămâne de făcut, e să înghiţi de voie de nevoie "chimicale" (medicamente sintetice) pentru orice afecţiune, fie ea una minoră.

Toate aceste restricţii sunt posibile datorită unei legi tâmpite, aberante ce va intra în vigoare de la anu' de ziua păcălelilor, mai exact 1 aprilie, şi va fi valabilă în ţările din Uniunea Europeană. Aşa ne trebuie, dacă am vrut UE!

De ce s-a dorit acest lucru?

Păi simplu. Companiile farmaceutice mari, produc medicamente sintetice, iar pentru ca aceste medicamente să fie puse pe piaţă sunt necesare o serie de avize, avize ce se obţin în urma unor cercetări ştiinţifice ce durează uneori 15-20 de ani, în unele cazuri poate şi mai mult, iar aceste cercetări implică costuri foarte mari (zeci/sute de milioane de euro). E logic, costurile sunt recuperate mai târziu din preţul produsului obţinut şi din brevetul acelui produs. Tot logic e că, un asemenea produs nou va avea un preţ destul de mare în momentul când va ajunge pe piaţa farmaceutică.

Cum în ultimii 10-15 ani populaţia din Europa, dar şi de peste ocean a acordat o mai mare atenţie produselor din plante în tratarea diferitelor afecţiuni, vânzarea de medicamente sintetice, "chimicale", a început să stagneze, sau în unele cazuri chiar să piardă teren în favoarea celor pe bază de plante medicinale, fapt neagreat de companiile producătoare de "droguri" sintetice.

Aceste produse pe bază de plante pentru a fi puse pe piaţă, nu aveau nevoie să treacă prin atâtea teste prealabile la fel ca cele sintetice, de unde rezultă că şi preţul de producere este infim în comparaţie cu cel al medicamentelor sintetice, iar preţul de vânzare este şi el mult mai scăzut. Aspect ce nu a fost tocmai pe placul marilor companii farmaceutice producătoare de medicamente sintetice, deoarece ele investeau sume uriaşe, iar cererea nu era pe măsura investiţiilor. Pe când companiile producătoare de medicamente pe bază de plante naturale cu investiţie minimă începeau să aibă tot mai mare succes, implicit şi venituri din ce în ce mai mari.

Prin această lege, companiile producătoare de medicamente pe bază de plante, pentru a mai putea pune pe piaţă aceste medicamente, vor fi nevoite să le testeze în prealabil, la fel cum fac şi companiile farmaceutice ce produc "chimicalele". Este limpede că majoritatea nu îşi vor permite să investească sumele uriaşe necesare acestor teste, iar ca urmare îşi vor închide liniile de producţie, făcând loc pe piaţa farmacutică medicamentelor produse pe cale chimică.

Ce e de neînţeles, este faptul că vor fi interzise şi plantele medicinale care de-a lungul anilor şi-au dovedit eficacitatea terapeutică în tratarea diferitelor afecţiuni. Să nu uităm faptul că majoritatea "chimicalelor" sunt sintetizate având la bază principiile active din plante, doar că printr-un proces tehnologic performant s-au obţinut substanţe mult mai pure, în concentraţii mult mai mari şi cu un efect terapeutic mult îmbunătăţit şi mult mai rapid.

Legea mai specifică faptul că, orice plantă folosită în forma sa naturală va fi considerată drog, deoarece nu este purificată. Încă nu înţeleg de ce!

Probabil, prin această lege se doreşte obţinerea unui monopol al companiilor mari, pentru tot ce înseamnă medicamente. La urma urmei sunt doar afaceri!

Ce ne rămâne de făcut?

Probabil aceste medicamente pe bază de plante medicinale, cât şi ceaiurile din aceste plante vor mai putea fi comercializate şi utilizate, dar nu ca şi medicamente, ci ca suplimente alimentare. Asta ar fi o posibilitate, bineînţeles atâta timp cât legislaţia o va permite.

Eu unul, ca un pasionat al plantelor medicinale, deşi susţin şi medicamentele de sinteză, sunt împotriva interzicerii lor, deoarece în decursul a secole de utilizare şi-au dovedit eficacitatea terapeutică şi au ajutat la dezvoltarea medicamentelor sintetice de astăzi. Ce testare mai de durată doresc aceşti oameni? Plantele medicinale nu sunt folosite de ieri de azi, sunt folosite de mii şi mii de ani cu rezultate excepţionale. 

Şi la urma urmei, de ce să-mi interzică mie să beau un ceai de măcese pentru a-mi procura necesarul de vitamina C?! Mai bine iau o pastilă? Nu mai bine beau un ceai cu gust bun, mă relaxez, şi în acelaşi timp mă şi vitaminizez?! Ce rău poate să-mi facă? Apropo, eu încă nu am văzut un drogat cu mentă sau cu muşeţel sau cu păducel (antihipertensiv)! Dar cu medicamente de sinteză... hohoho... cât cuprinde.

Dar până mai vedem ce se întâmplă, eu propun să mergem pe hotar, să culegem singuri nişte plante medicinale, să ne facem un ceai bun şi sănătos şi să ne relaxăm! Dar atenţie: "orice plantă folosită în forma sa naturală va fi considerată drog!"

Ipohondru, Hipocondru

Deşi la prima vedere cele două cuvinte par asemănătoare, ele nu exprimă acelaşi lucru. Am decis să scriu acest articol, deoarece multă lume confundă cele două cuvinte, iar de la această confuzie se ajunge la utilizarea lor greşită.

Deci să ne lămurim!

Ipohondru - este persoana care suferă de ipohondrie.

Ipohondrie - cunoscută şi sub numele de hipocondrie - este o afecţiune mentală caracterizată prin teama constantă a persoanei afectate (ipohondru) că suferă de o boală nediagnosticată care îi poate pune viaţa în pericol. Adică persoana care suferă de această boală, are senzaţia permanentă şi nejustificată că este bolnav, că suferă de o boală a cărui diagnostic nu a fost pus, iar cele mai mici senzaţii resimţite de organismul acestora îi fac să creadă că suferă de o afecţiune gravă. De aceea bolanvii apelează în permanenţă la diferiţi doctori, în ipoteza că aceştia le vor găsi boala de care cred ei că suferă (defapt boala nu există, e în minta lor), iar un răspuns al medicului ce nu coincide cu propriile bănuieli face ca bolnavul să arunce vina pe incompetenţa acestuia.

Hipocondru - părţi laterale ale abdomenului, situate la dreapta şi la stânga regiunii epigastrice, sub ultima coastă. Vezi imaginea pentru a înţelege şi a localiza hipocondru!

Aşadar, când ne vom referi la boală vom folosi ipohondrie sau hipocondrie, în cazul bolnavului vom folosi ipohondru, iar în cazul în care facem referire la regiunea abdominală vom folosi hipocondru.

Ne-am înţeles?! ;)

2% pentru SMURD

Cum nimeni din România nu a fost în stare în 20 de ani să înfinţeze vreun serviciu medical de urgenţă specializat în intervenţii rapide şi descarcerare, a fost necesară venirea unui medic palestinian, pe numele său Raed Arafat pentru a înfinţa un asemenea serviciu medical. 

Astfel, sub conducerea medicului Raed Arafat, specializat în ATI, la începutul anilor '90 a luat naştere SMURD (Serviciu Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare), care până în prezent a salvat poate sute de mii de vieţi omeneşti. 

Pentru mine Raed Araft împreună cu tot personalul SMURD, sunt nişte eroi, deoarece îşi pun propria lor viaţă în pericol, pentru a salva-o pe a noastră. De aceea eu cred că merită să direcţionaţi 2% din impozitul pe venit pentru a sprijini activitatea SMURD-ului.

Eu promit că am să-i conving pe toţi apropiaţii mei, care sunt angajaţi sau au venituri din alte surse, să direcţioneze 2% pentru SMURD. La fel cum şi eu, atunci când voi fi angajat sau voi avea alte venituri, voi direcţiona acest 2% către acest serviciu medical. Chiar merită!

Aflaţi mai multe detalii!
(poza de aici)

Recital Bacalbaşa (I)

Încă una de la "doctorul povestitor"... tare de tot! :))

Superb! E foarte spiritual domn' doctor, bănuiesc că e şi meseriaş. Mie unul îmi place doctorul! 

Hepathrombin gel

Că tot am testat acest produs zilele trecute, obligat fiind, m-am gândit să-l şi recomand, deoarece efectul terapeutic este foarte bun şi foarte rapid.

Punctajul acordat de mine pe o scară de la 1 (minim) la 10 (maxim) este de 37/50 puncte. Astfel:

• EFICACITATE TERAPEUTICĂ:  7 puncte
• REACŢII ADVERSE: 8 puncte 
• PREŢ: 7 puncte
• AMBALAJ: 7 puncte
• UŞURINŢĂ ÎN ADMINISTRARE: 8 puncte 

Ce este Hepathrombin gel? 

Este un preparat sub formă de gel ce conţine heparină naturală (anticoagulant - previne formarea trombilor), plus încă două componenete, alantoină şi D-pantenol, componenete care au rolul de regenerare a ţesutului lezat. Datorită conţinutului în uleiuri eterice are şi un slab efect antiseptic şi analgezic, deci reduce senzaţia de durere şi protejează împotriva acţiunii bacterilor.

Prezentare:

Hepathrombin gel 30.000 UI şi Hepathrombin gel 50.000 UI. 

Indicaţii:

• tromboza venoasă superficială, tromboflebită, flebită, sindrom prevaricos, sindorm postflebitic, ulcer de gambă 
• leziuni posttraumatice: hematoame, contuzii, luxaţii
• bursită, tendovaginită (inflamaţia tecilor tendinoase), limfangită

Atenţionări:

• NU se utilizează produsul în caz de alergie la unul dintre componenete
• NU se utilizează produsul în ulcere de gambă care sângerează
• pot apărea reacţii alergice la locul de aplicare
• se păstrează la temperatura camerei

Cum se administrează?

Gelul se aplică doar pe suprafaţa pielii fără leziuni, în strat subţire.